Intrarea Domnului în Ierusalim

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim – Floriile – deschide ciclul săr­b­to­ri­lor pascale şi ne aduce aminte de sosirea triumfală a Mântuitorului la Ierusalim. Sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paşti, se mai numeşte Duminica Stâlpărilor.

Intrarea Domnului în Ierusa­lim este prăznuită în cea de-a şasea du­minică din Postul Mare. După în­vierea minunată a lui Lazăr – cel mort de patru zile – readucere la viaţă petrecută în sâmbăta dinaintea Floriilor, inamicii declaraţi ai lui Hristos au hotărât să-L captu­re­ze pe Iisus. „Arhiereii şi fariseii dă­du­seră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă” (Ioan 11, 57). Însoţit de Apostoli, Mântuitorul s-a retras o vreme în cetatea Efraim, aşteptând ve­nirea Paştilor, cele din urmă Paşti pe care le-a prăznuit în zilele petre­ce­rii Sale în trup. A luat apoi ho­tă­râ­rea să meargă la Ierusalim. Lângă Muntele Măslinilor, Mântuitorul a trimis doi dintre ucenicii Săi să-I aducă din satul numit Betfaghe mânzul unei asine pe care nimeni nu şezuse vreodată. „Iisus a prefe­rat asinul, simbolul blândeţii şi al păcii, în locul cailor războinici”, spu­ne PS Calinic Botoşăneanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ia­şilor în volumul „Triodul – Golgota pocăinţei”. „Şi «mulţime multă care venise la praznic, auzind că Iisus vine la Ierusalim» (Ioan 12,12), (...) îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri de finic, semne ale biruinţei vieţii asupra morţii, pe care le aruncau la picioarele Lui (Marcu 11,8). (...) Pe vremea aceea, palmierul (finicul) era un fel de drapel al poporului ales. Cât pri­veş­te gesturile lor, erau specifice tradiţiei iudaice (I Macabei 13, 51). În­ţelesul duhovnicesc al stâlpărilor (ramuri de salcie binecuvântate care se împart ortodocşilor la bise­rică – n.n.) este surprins în măr­i­mu­rile Utreniei Duminicii Floriilor: «Veniţi şi voi cu pruncii să aducem lui Dumnezeu credinţă, ca nişte ra­muri de finic, şi dragoste ca nişte stâl­pări». Mulţimile fluturau ra­mu­rile de finic în strigăt de psalm: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Îm­pă­ratul lui Israel!» (Ioan 12, 13; Psalmi 117,26) Osana înseamnă «ajută-ne» (Doamne); miluieşte-ne. (...)”, precizează PS Calinic Bo­to­şă­neanul.

În Duminica Floriilor, Biserica a rân­duit dezlegare la peşte. Ra­murile de salcie se păstrează la icoa­nă. În seara acestei duminici în­cep Deniile din Săptămâna Pa­timilor. Tot în această zi îşi săr­bă­toresc onomastica persoanele cu nume de floare.

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” organizează între 15 şi 17 aprilie un eveniment special, cu cântece şi obiceiuri tra­di­ţio­nale: „Floriile, cu bucurie”. Muzeul Ţăranului Român a pregătit, în aceeaşi perioadă, „Târgul de Florii”.