x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lumină pentru un vis. Scrisoarea emoţionantă a unui copil de 11 ani, despre frăţiorul său

0
Autor: Simona Lazar 17 Apr 2014 - 13:43
În toamna anului trecut, scriam aici, în paginile Jurnalului Național, despre un caz copleșitor și dureros, al unui băiețel cu paralizie cerebrală, a cărui mamă a murit la naștere (vezi articolul „Îngeri orfani. Scrisoarea surorii unui băieţel paraplegic; mama lor a murit la naşterea fiului”). Marian-Gabriel Geambașu (6 ani) se află, de la naștere, în grija bunicii sale, Mariana Nedelcu, și-a surorii mai mici, Andreea Geambașu, o curajoasă fetiță de 11 ani. În urma mediatizării cazului, această familie chinuită a simțit mâna binecuvântată a semenilor mângâindu-i. Doamna Nedelcu m-a sunat câteva săptămâni la rând, să îmi spună despre care sumă, oricât de modestă, care intra în contul lor. Banii, câți au fost, i-a folosit pentru a intensifica terapia copilului. Micile ei vești fericite – „Găbițu își ține capul drept!”, „Găbițu ne-a zâmbit pentru prima dată!”, „Găbițu încearcă să se întoarcă pe o parte!” – m-au înseninat (dar mi-au și întristat) și mie ziua. Pentru Gabriel, terapia nu va înceta niciodată. Nici nevoia de fonduri a bunicii.

S-a mai întâmplat ceva, datorită aceleiași mediatizări a cazului din toamna anului trecut: primăria din Craiova – prin dna primar Lia Olguța Vasilescu - le-a acordat o locuință socială (o clădire veche, naționalizată, care necesita multe reparații), pentru a nu mai fi nevoiți să stea cu chirie. Au urmat luni întregi în care, mână de la mână, oameni și diferite societăți au reușit să amenajeze cele două camere și dependințele lor, pentru a putea fi locuite. În primăvară, în Postul Paștelui, cei doi copii și bunica lor s-au mutat în casa cea nouă. Dar pentru că nu trebuie să se oprească aici povestea lor, Andreea Geambașu ne-a trimis o nouă scrisoare la redacție, în pragul sărbătorilor pascale. Sper că nu vă va lăsa indiferenți nici de această dată! (Simona Lazăr)

Oameni dragi și buni,

„Climb every mountain, pass every stream, / Follow the rainbow, till you find your dream.”
„Urcă orice munte, treci peste orice pârâu, / Curcubeul îl urmează, până ce visul tău se realizează.”


Acestea sunt versurile dintr-o poezie pe care am învățat-o la şcoală la ora de engleză. Cuvinte care reprezintă o încurajare frumoasă pentru mine şi îmi insuflă încredere şi speranță. Încredere în Dumnezeu, care până acum ne-a întins mâini iubitoare mie şi frățiorului meu Gabriel-Marian şi bunicii noastre Nedelcu Mariana, cea care ne-a crescut şi ne-a îngrijit cu dragoste după moartea mamei şi după plecarea tatălui nostru. Speranță pentru împlinirea visului care a înmugurit în sufletul meu de copil de 11 ani. Visul meu căruia vreau să îi dau glas prin această scrisoare. Frățiorul meu Gabriel s-a născut cu tetrapareză spastică, paralizie cerebrală, epilepsie simptomatică. Mama s-a stins din viață în timp ce-l aducea pe el pe lume. Iar de atunci el a avut parte de multe suferințe, dureri, copilăria liniştită fiind pentru el doar o imagine dintr-un vis frumos. Bunica mea ne creşte de atunci, mai ales de când tata a plecat în altă țară încercând să lucreze ceva pentru noi, a împărțit cu el zi de zi, noapte de noapte, toate suferințe le lui. Iar eu i-am fost alături, străduindu-mă să-i mai înseninez clipele triste.

Noi suntem de la Seaca de Câmp, unde am locuit până acum doi ani. Şi pentru că tata nu a reuşit să găsească pentru noi ajutorul de care aveam nevoie,bunica mea a luptat să ne obțină toate cele necesare şi mai ales îngrijirea specială de care are nevoie Gabriel. L-a învățat să înghită, să mănânce, a învățat să-l înțeleagă, a fost cu el la spital ori de câte ori a fost nevoie, l-a vegheat în momentele de criză şi de durere, a consultat mai mulți doctori pentru el. A bătut la mai multe uşi, cerând ajutor pentru el, a încercat să mediatizeze situația noastră. A renunțat la serviciu, dedicându-se astfel total lui Gabriel şi mie, singurul ei venit rămânând pensia lui de invaliditate de 630 lei şi alocația mea de la şcoală. Ne-am descurcat foarte greu, având parte de multe lipsuri şi greutăți. Acum doi ani în urma unui articol publicat într-un ziar local, am primit o perioadă sprijin din partea unor persoane cu suflet mare, care ne-au ajutat să locuim cu chirie în Craiova. Astfel, bunica a putut să-l ducă pe Gabriel la şedințe de recuperare în urma cărora, spre marea noastră bucu- rie,situația lui s-a mai îmbunătățit.

Începând cu iarna aceasta, în urma unui articol publicat de Jurnalul Național, am obținut din partea primăriei o locuință socială, unde suntem acum. Sunt două camere care au nevoie de renovare, amenajare, ca să fie un mediu de viață cât mai sănătos, mai ales pentru fratele meu. Eu învăț acum la o şcoală din Craiova şi descopăr noutățile şi nevoile unui elev de clasa a cincea. Bunica mea caută mereu soluții ca să se descurce cu cheltuielile casei, cu medicamentele şi pamperşii care îi trebuie lui Gabriel, se zbate să îmi ofe re meditațiile şi cele necesare mie la şcoală. Ar vrea să aibă posibilitatea să renoveze casa, să-i procure lui Gabriel tot ce are nevoie; îşi doreşte să ajungă cu el la un control de specialitate, la un medic bun care să evalueze corect starea lui şi să-i prescrie un tratament adecvat. De mult n-a mai avut posibilitatea să-l consulte un specialist. Bunica îşi doreşte şi pentru mine un consult medical, fiindcă am probleme cu ambii genunchi. Uneori survine o dislocare bruscă a genunchilor, însoțită de dureri, astfel încât nu mai pot merge. La şcoală merg cu drag, încercând să mă integrez şi să-mi fac prieteni noi. Şi îmi mențin vie speranța că cineva îmi va citi această scrisoare şi o va ajuta pe bunica să obțină cele necesare pentru noi, mai ales pentru Gabriel.

Bunica poate fi contactată la numărul de telefon 0768998435 ,iar orice ajutor financiar poate fi oferit în contul RO12BRDE170SV88285531700 deschis la banca BRD Craiova.

Eu mă gândesc mai mult la fratele meu Găbițu, pe al cărui chip rar am văzut un zâmbet chinuit. Şi îl rog pe Dumnezeu să îmi trimită lumină şi ajutor pentru visul meu, acela de a-l vedea pe fratele meu mult mai bine decât este acum.

Răspunsul Lui pare că l-am găsit în poezia învățată la ora de engleză: „Urcă orice munte, treci peste orice pârâu, / Curcubeul îl urmează, până ce visul tău se realizează.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!
Andreea Geambașu,
11 ani, Craiova

Citeşte mai multe despre:   caritate,   paraplegic,   marian gabriel geambasu

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 3600


Mai multe titluri din categorie

La 11 luni de la condamnarea magnatului Popoviciu, instanța încă deliberează asupra prejudiciului din dosar

La 11 luni de la condamnarea magnatului Popoviciu, instanța încă deliberează asupra prejudiciului din dosar
Galerie Foto Au trecut exact doi ani de când Curtea de Apel București a pronunțat, pe fond, hotărârea prin care omul de afaceri Puiu Popoviciu a fost condamnat la închisoare în dosarul în care s-a judecat unul dintre cele...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro
Galerie Foto Un nou contract de achiziţie de tehnică de interceptare şi filaj a fost încheiat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu o săptămână înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să emită Decizia prin...

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...
Serviciul de email marketing furnizat de