Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În toamna anului trecut, scriam aici, în paginile Jurnalului Național, despre un caz copleșitor și dureros, al unui băiețel cu paralizie cerebrală, a cărui mamă a murit la naștere (vezi articolul „Îngeri orfani. Scrisoarea surorii unui băieţel paraplegic; mama lor a murit la naşterea fiului”). Marian-Gabriel Geambașu (6 ani) se află, de la naștere, în grija bunicii sale, Mariana Nedelcu, și-a surorii mai mici, Andreea Geambașu, o curajoasă fetiță de 11 ani. În urma mediatizării cazului, această familie chinuită a simțit mâna binecuvântată a semenilor mângâindu-i. Doamna Nedelcu m-a sunat câteva săptămâni la rând, să îmi spună despre care sumă, oricât de modestă, care intra în contul lor. Banii, câți au fost, i-a folosit pentru a intensifica terapia copilului. Micile ei vești fericite – „Găbițu își ține capul drept!”, „Găbițu ne-a zâmbit pentru prima dată!”, „Găbițu încearcă să se întoarcă pe o parte!” – m-au înseninat (dar mi-au și întristat) și mie ziua. Pentru Gabriel, terapia nu va înceta niciodată. Nici nevoia de fonduri a bunicii.
S-a mai întâmplat ceva, datorită aceleiași mediatizări a cazului din toamna anului trecut: primăria din Craiova – prin dna primar Lia Olguța Vasilescu - le-a acordat o locuință socială (o clădire veche, naționalizată, care necesita multe reparații), pentru a nu mai fi nevoiți să stea cu chirie. Au urmat luni întregi în care, mână de la mână, oameni și diferite societăți au reușit să amenajeze cele două camere și dependințele lor, pentru a putea fi locuite. În primăvară, în Postul Paștelui, cei doi copii și bunica lor s-au mutat în casa cea nouă. Dar pentru că nu trebuie să se oprească aici povestea lor, Andreea Geambașu ne-a trimis o nouă scrisoare la redacție, în pragul sărbătorilor pascale. Sper că nu vă va lăsa indiferenți nici de această dată! (Simona Lazăr)
Oameni dragi și buni,
„Climb every mountain, pass every stream, / Follow the rainbow, till you find your dream.”
„Urcă orice munte, treci peste orice pârâu, / Curcubeul îl urmează, până ce visul tău se realizează.”
Acestea sunt versurile dintr-o poezie pe care am învățat-o la şcoală la ora de engleză. Cuvinte care reprezintă o încurajare frumoasă pentru mine şi îmi insuflă încredere şi speranță. Încredere în Dumnezeu, care până acum ne-a întins mâini iubitoare mie şi frățiorului meu Gabriel-Marian şi bunicii noastre Nedelcu Mariana, cea care ne-a crescut şi ne-a îngrijit cu dragoste după moartea mamei şi după plecarea tatălui nostru. Speranță pentru împlinirea visului care a înmugurit în sufletul meu de copil de 11 ani. Visul meu căruia vreau să îi dau glas prin această scrisoare. Frățiorul meu Gabriel s-a născut cu tetrapareză spastică, paralizie cerebrală, epilepsie simptomatică. Mama s-a stins din viață în timp ce-l aducea pe el pe lume. Iar de atunci el a avut parte de multe suferințe, dureri, copilăria liniştită fiind pentru el doar o imagine dintr-un vis frumos. Bunica mea ne creşte de atunci, mai ales de când tata a plecat în altă țară încercând să lucreze ceva pentru noi, a împărțit cu el zi de zi, noapte de noapte, toate suferințe le lui. Iar eu i-am fost alături, străduindu-mă să-i mai înseninez clipele triste.
Noi suntem de la Seaca de Câmp, unde am locuit până acum doi ani. Şi pentru că tata nu a reuşit să găsească pentru noi ajutorul de care aveam nevoie,bunica mea a luptat să ne obțină toate cele necesare şi mai ales îngrijirea specială de care are nevoie Gabriel. L-a învățat să înghită, să mănânce, a învățat să-l înțeleagă, a fost cu el la spital ori de câte ori a fost nevoie, l-a vegheat în momentele de criză şi de durere, a consultat mai mulți doctori pentru el. A bătut la mai multe uşi, cerând ajutor pentru el, a încercat să mediatizeze situația noastră. A renunțat la serviciu, dedicându-se astfel total lui Gabriel şi mie, singurul ei venit rămânând pensia lui de invaliditate de 630 lei şi alocația mea de la şcoală. Ne-am descurcat foarte greu, având parte de multe lipsuri şi greutăți. Acum doi ani în urma unui articol publicat într-un ziar local, am primit o perioadă sprijin din partea unor persoane cu suflet mare, care ne-au ajutat să locuim cu chirie în Craiova. Astfel, bunica a putut să-l ducă pe Gabriel la şedințe de recuperare în urma cărora, spre marea noastră bucu- rie,situația lui s-a mai îmbunătățit.
Începând cu iarna aceasta, în urma unui articol publicat de Jurnalul Național, am obținut din partea primăriei o locuință socială, unde suntem acum. Sunt două camere care au nevoie de renovare, amenajare, ca să fie un mediu de viață cât mai sănătos, mai ales pentru fratele meu. Eu învăț acum la o şcoală din Craiova şi descopăr noutățile şi nevoile unui elev de clasa a cincea. Bunica mea caută mereu soluții ca să se descurce cu cheltuielile casei, cu medicamentele şi pamperşii care îi trebuie lui Gabriel, se zbate să îmi ofe re meditațiile şi cele necesare mie la şcoală. Ar vrea să aibă posibilitatea să renoveze casa, să-i procure lui Gabriel tot ce are nevoie; îşi doreşte să ajungă cu el la un control de specialitate, la un medic bun care să evalueze corect starea lui şi să-i prescrie un tratament adecvat. De mult n-a mai avut posibilitatea să-l consulte un specialist. Bunica îşi doreşte şi pentru mine un consult medical, fiindcă am probleme cu ambii genunchi. Uneori survine o dislocare bruscă a genunchilor, însoțită de dureri, astfel încât nu mai pot merge. La şcoală merg cu drag, încercând să mă integrez şi să-mi fac prieteni noi. Şi îmi mențin vie speranța că cineva îmi va citi această scrisoare şi o va ajuta pe bunica să obțină cele necesare pentru noi, mai ales pentru Gabriel.
Bunica poate fi contactată la numărul de telefon 0768998435 ,iar orice ajutor financiar poate fi oferit în contul RO12BRDE170SV88285531700 deschis la banca BRD Craiova.
Eu mă gândesc mai mult la fratele meu Găbițu, pe al cărui chip rar am văzut un zâmbet chinuit. Şi îl rog pe Dumnezeu să îmi trimită lumină şi ajutor pentru visul meu, acela de a-l vedea pe fratele meu mult mai bine decât este acum.
Răspunsul Lui pare că l-am găsit în poezia învățată la ora de engleză: „Urcă orice munte, treci peste orice pârâu, / Curcubeul îl urmează, până ce visul tău se realizează.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!
Andreea Geambașu,
11 ani, Craiova
Citește pe Antena3.ro
