Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În apropiere de Prejmer, într-un luminiş al pădurii, îţi atrage atenţia turla unei biserici, sfânt locaş clădit într-un loc binecuvântat de Dumnezeu: aşezământul monahal ortodox Mănăstirea Mărcuş, cu hramul Duminica Sfinţii Români şi Acoperământul Maicii Domnului. Aşezată pe o colină deasupra satului Dobârlau, în pădurile dese ale Clăbucetelor Întorsurii, Sfânta Mănăstire Mărcuş este o gură de rai, precum a spus Părintele Arsenie Boca în timp ce trecea prin acele locuri, “o poiană cu îngeri”.
Complexul monahal adăposteşte de mai mulţi ani un orfelinat, aşezământ al micilor orfane: Asociaţia de Binefacere “Sfânta Iustina”. Maica Stareţă Serafima Comşa şi maicile din obştea de la Mărcuş îngrijesc aici 30 de fetiţe. Pentru 11 dintre ele, Mănăstirea Mărcuş este acasă. Maica Serafima le-a luat în plasament de când aveau doar câteva luni şi erau abandonate în spital de cele care le-au dat viaţă. Aveau pe fişe doar numele de familie şi... vârsta. La Mărcuş, micuţele au primit un nume prin botezul creştinesc: Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Ştefania, Maria-Petruţa, Nicoleta, Mihaela, Ana-Maria, Teodora şI mezina, Maria, de doi ani. Maica stareţă Serafima este de atunci “mami”, aşa cum, cu bucurie, i se adresează copilele cărora le-a schimbat destinul. Împreună cu maicile din obşte, le-a oblojit rănile, le-a ajutat să facă primii paşi, le-a învăţat primele cuvinte. Astăzi, fetiţele sunt în clasa a III-a. Au condiţii optime de creştere şi de educaţie după toate principiile psihopedagogice, dar şi duhovniceşti. Mami le duce la şcoală în fiecare zi iar rezultatele deosebite pe care le-au obţinut la învăţătură o bucură nespus.
Ca-n rai
Centrul de binefacere în care locuiesc fetiţele este un loc special. I se spune impropriu centru, fiindcă, în realitate, este o casă frumoasă, cu tot ce are nevoie un copil pentru educaţie, unde fetiţele au şI un atelier de creaţie, la care participă cu bucurie. “Mie îmi place limba română dar şi activităţile plastice, să pictez...”, mărturiseşte Alexandra, o fetiţă vioaie, cu ochii negri, precum murele. Ca orice copil, fiecare are propriile îndemânări, materii preferate la şcoală, adoră să facă felicitări şi fel de fel de figurine prin tehnica origami. Iubesc mănăstirea şi locurile dimprejur fiindcă “e ca-n rai”, îmi mărturisesc micuţele care au totuşi un “regret”: “Am dori mai fim şi noi mici, să ne ia mami în braţe...”, spun zâmbind.
Cum decurge o zi la Centrul de la Mărcuş? “Ne trezim dimineaţa, când e şcoală, mergem la şcoală, apoi venim acasă, mâncăm, dormim, ne facem temele... Când n-avem şcoală, ne trezim, mergem la biserică, mai stăm puţin, luăm masa, după aceea avem atelier de creaţie. Avem o soră mai mică, Maria, de doi ani. Ne este foarte dragă!... O iubim mult pe mami care are mare grijă de noi să avem tot ce ne trebuie!...”, se destăinuie copilele.
Acasă
Deşi nu îi este uşor să facă faţă cheltuielilor de zi cu zi, zâmbetul sincer şi bucuria de pe chipul celor 11 fetiţe salvate din impas care îi spun din toată inima mami, i-au dat întotdeauna putere maicii stareţe Serafima Comşa să caute soluţii pentru plata facturilor şi a celor necesare traiului zilnic... Dumnezeu i-a trimis ajutor să depăşească toate greutăţile. “Le-am crescut chiar din primele zile. Îmi spun mami, e cea mai mare mângâiere pentru mine. Când spun «Mami, te iubim!» îmi spun tot! E cea mai mare răsplată, un zâmbet de-al lor şi un cuvânt de iubire. Le-am lăsat să se desfăşoare cum au considerat, să se simtă libere. Se vede pe ele asta şi un copil nu te minte!... Am început de la lingură şi ne-am descurcat destul de greu... Cazuri sociale avem tot timpul. Avem şi un centru de zi, unde mănâncă peste 20 de copii, îi îmbrăcăm, îi încălţăm. Sunt din familii foarte sărace sau cu un singur părinte. Ceilalţi copii se întorc seara acasă”, explică maica stareţă Serafima.
Când spui un centru social, te îngrozeşte această idee. Dar la Mărcuş e mai mult decât atât. “La noi nu este un centru. E o casă. De la început am numit-o casă familială. Le-am făcut o căsuţă frumoasă, unde se simt bine. Acolo e linişte, e frumos, chiar dacă mai mergem în vizite, o zi, două, ne întoarcem cu drag acasă. De la trei ani le-am dus peste tot: la mare, la munte, în drumeţii. Şi suntem ca într-o familie, cu maicile, cu personalul specializat angajat pentru îngrijire, fiindcă maicile n-au făcut faţă. Ne-am format un nucleu, toată lumea e acasă. Pe lângă maici, avem voluntari, pentru limba engleză şi diferite opţionale. Fiecare face ce poate, îşi pune amprenta în diferite domenii. Fetiţele lucrează foarte frumos în atelierul de creaţie, cântă, lucrează, le-am învăţat să facă metanii, cruciuliţe”, adaugă maica stareţă.
Asociaţia de Binefacere “Sfânta Iustina” este leagănul copilăriei pentru cele 11 fetiţe de la Mărcuş. Familiile naturale nu au păstrat legătura cu ele, în ciuda insistenţelor maicii stareţe Serafima.
Dăruirea pe care o primesc de la mami nu are egal. Copiii nu simt lipsa celor care le-au dat viaţă deşi, câteodată, mai au câte o curiozitate. “Ele mai întreabă... Şi-mi spun: «Nu vreau să o iubesc pe mama». Şi le spun: «Nu, nu trebuie să gândiţi aşa. Dacă nu era mama, nu mai ajungeaţi aici. Nu ajungeaţi să creşteţi lângă mine». «Bine, atunci o iubesc, mami!», vine răspunsul...”, adaugă maica Serafima.
Dăruire
Zilnic, mami parcurge câţiva kilometri cu maşina până la Lunca Mărcuş, acolo unde copilele sunt eleve ale Şcolii Generale. “Am optat pentru Lunca Mărcuş, chiar dacă e un pic mai departe, pe un drum greu, inaccesibil, izolat, fiindcă doamna învăţătoare Călitu Maiana are toate gradele profesionale, e foarte bună, a păstrat nişte tradiţii, face serbări pur româneşti, se ocupă, le pregăteşte”, spune maica stareţă care, pe când fetiţele au început să meargă la grădiniţă, le însoţea pe jos, vreo doi kilometri, pe un drum pietruit, greu accesibil, mocirlos pe timp de ploaie, pe care fetiţele îl percepeau ca pe o pedeapsă. “Mami, am greşit cu ceva?” “Nu, dragele mele, de ce credeţi asta?”, le răspundea. “Atunci, de ce mergem atât pe jos?”. Mami ofta şi se ruga la Bunul Dumnezeu să o ajute să iasă din impas. Ce bine ar fi să aibă o maşină! Dar nu avea suficienţi bani. Până într-o zi când, în urma undei donaţii şi prin bunătatea unui dealer din Braşov, a reuşit să achiziţioneze un microbuz. Transportul nu mai este astăzi o problemă, însă pe măsură ce fetiţele cresc, nevoile se înmulţesc. “Am intrat într-o altă etapă, mai grea şi mai costisitoare. Şcoală şi educaţie înseamnă bani... Nu-i suficient că eu m-am dăruit cu totul. Trebuie să ai şi fonduri ca să poţi face faţă. Poţi să munceşti de dimineaţă până seara, copiii trebuie să mănânce... E o mănăstire mică, n-avem terenuri agricole, nu prea avem din ce să ne întreţinem, e zonă de pădure, nu e bogată mănăstirea... Dacă ar fi vorba doar de mănăstire şi de maici, ne-am descurca. Dar nu e aşa... Ca să mai atragem fonduri, mai facem tot felul de activităţi, să atragem sponsori, oameni care să ni se alăture. Şi întotdeauna, când au fost greutăţi, în final, Dumnezeu ne-a ajutat! S-au găsit oameni cu suflet mare care ne-au sprijinit. Anii au trecut frumos. Mulţumesc Lui Dumnezeu că am copii sănătoşi, deştepţi, frumoşi... Sunt mândră de ele”, încheie maica stareţă Serafima Comşa.
Colnicul binecuvântat
Prin 1950, Suzana Comşa a ridicat aici, singură, un schit. A fost distrus de comunişti în 1973. Preacuviosul Părinte Arsenie Boca ştia că peste poiana aceasta a fost revărsat har divin, că nu este un loc oarecare. “Măi, voi nu aveţi idee ce loc este ăsta! Ăsta e un loc sfânt. Vor cânta îngerii din cer aici, căci e sfinţenie mare...! Suzana, tu vei face mănăstire acolo, dar nu va ţine mult. Nu voi mai fi eu atuncea şi nu vei mai trăi nici tu când cineva, din neamul tău, o va ridica iarăşi, şi va dăinui.” Anii au trecut iar pe acele locuri, în 1991, a început zidirea unei noi mănăstiri. Maica Serafima, nepoata Suzanei Comşa, la nici 23 de ani, era stareţă peste o poiană goală. “Văd o poiană cu îngeri. Văd loc de mănăstire!”, spunea Precuviosul Părinte Arsenie.
Cei care doresc să sprijine Asociaţia de Binefacere “Sfânta Iustina” pot face donaţii în contul: RO53 RNCB 0124 0096 8218 0001-BCR sucursala Sf. Gheorghe.
Citește pe Antena3.ro
