Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Combină străvechi cântece populare româneşti cu teme funk, freejazz. Un român ce a cântat la acelaşi festival unde au evoluat greii jazzului mondial şi al muzicii bune, cum ar fi Chick Corea, Sonny Rollins şi Paco de Lucia? Da, a fost posibil acest lucru. Pentru că acesta este nimeni altul decât Nicolas Simion. Jazzmanul român ce locuieşte în Koln (Germania) a participat recent alături de cvartetul pe care l-a fondat la London Jazz Festival, o prestigioasă manifestare de profil. Simion este considerat cel mai bun saxofonist al lumii. Afirmaţia îi aparţine muzicianului Sabin Păutza, cel care i-a cunoscut pe toţii greii jazzului din SUA vreme de decenii, cât şi-a desfăşurat activitatea peste ocean. Mai mult, specialişti de marcă ai genului certifică faptul că Simion este în acest moment unul dintre cei mai creativi muzicieni la nivel mondial. Respectat pentru calităţile sale deosebite de interpret şi compozitor în toate colţurile lumii, prin prelucrarea unor vechi motive populare, el aduce în prim-planul scenei muzicale internaţionale, filonul autentic românesc, prin cunoscutul gen intitulat etno-jazz. Asemenea preţiosului etno-muzicolog Constantin Brăiloiu, căruia i-a şi dedicat o piesă în semn de respect, “Hommage a Ms. Brăiloiu”, saxofonistul şi compozitorul Nicolas Simion a adus în atenţia iubitorilor de jazz din întreaga lume melodii culese de acesta la Drăguş şi Fundu’ Moldovei. O astfel de piesă, alături de “Colindul românesc”, o “Purtată din Ardeal” sau un “Dans din Maramureş”, au putut fi auzite recent la BBC Radio 3. Şi asta datorită prezenţei sale recente la manifestarea de prestigiu de care am amintit, London Jazz Festival.
O Doină din Maramureş, în clubul unde a cântat Thelonius Monk, John Coltrane sau Charlie Parker?
Vă puteţi imagina o Doină din Maramureş cântată în simandicoasele cluburi de jazz de pe coasta SUA, la New York, ori la Boston sau Chicago? Acolo unde au ţinut adevărate şedinţe de magie artistică monştrii sacri ai genului ca John Contrane, Charlie Parker sau Thelonius Monk? Ei bine, Nicolas Simion a cântat acolo recomandat de talentul său impresionant şi de compozitorul respectat de întreaga Americă, Sabin Păutza. Nicolas Simion a compus frumoase piese de etno-jazz folosind ca rădăcini şi resurse atât de frumoasele melodii populare româneşti. Colind din Ardeal, Haţegana, Cântec de nuntă din Banat, Sărind căluşarii, Jocul bastonului sau Purtata din Ardeal, sunt doar câteva piese aranjate de maestrul Simion. Însă în mod evident, Simion nu cântă doar etno-jazz, ci şi jazz simfonic, sonate, concerte, freejazz.
Piesele ale unor maeştri ca Efta Botoca, Marin Chisăr sau Tony Iordache, puşi în valoare de creaţiile lui Simion, au adus elogii în The Independent, The Guardian şi la BBC
Referindu-se la aceste frumoase piese populare, compozitorul şi profesorul Sabin Păutza ne-a spus: “El are aceste lucrări foarte interesante în care foloseşte arhetipuri din muzica noastră populară. Că e vorba de colinde, dansuri sau bocete, le foloseşte în creaţia lui. Este şi un compozitor şi un orchestrator foarte bun”, a adăugat Păuţa.
De asemenea, Simion foloseşte şi cântece ale unor instrumentişti populari de valoare afirmaţi cu decenii în urmă, cum ar fi Marin Chisăr (consacrat la fluier şi caval), Tony Iordache (ţambal) sau Efta Botoca (vioară). El combină sunetele populare cu temele funk, susţinut de chitară şi baterie, discul reprezentativ în acest sens fiind “Transylvanian Suite” unde apare şi melodia comemorativă “Hommage a mr. Brăiloiu”. Pentru astfel de piese, Nicolas Simion a obţinut cronici entuziaste în The Independent, The Guardian sau Jazzwise. Pe lângă motivele transilvane, Nicolas Simion foloseşte drept surse pentru compoziţiile sale creaţii ale lui Enescu, Grigoraş Dinicu sau Bela Bartok, cum ar fi “Colind”, de Bartok, “Horra Staccato” sau “Cântec de nuntă la Marea Neagră”, ori “O călătorie la castelul lui Vlad”.
Preşedintele Asociaţiei saxofoniştilor americani a spus că modul său de interpretare este unic; pur şi simplu s-a simţit umilit ascultându-l
Înainte de prezentarea noastră, îl recomandă marele muzician Păutza. “La ora actuală este cel mai mare saxofonist care există. În lume. Eu nu ştiu unul mai bun. Să vă dau numai un exemplu. Eu am scris un concert de saxofon pentru un mare saxofonist din SUA, care l-a comandat acum şapte-opt ani. S-a cântat acolo cu mare succes. Doi ani mai târziu când am ajuns în Germania cu acest solist, Nicky Simion a venit la concert şi i-a plăcut foarte mult. A zis, domnule, aş vrea să-l cânt şi eu. I l-am trimis, l-a învăţat şi l-am cântat pe urmă în Germania, dar şi la noi în ţară. Acel saxofonist american este preşedintele Asociaţiei Saxofoniştilor din SUA şi profesor la Chicago, o personalitate foarte bine văzută în lumea jazzului şi socotit un mare saxofonist. L-am invitat şi pe el la concert împreună cu echipa sa şi au plecat cu coada între picioare. A venit cu cinci-şase discipoli de-ai lui şi mi-a spus: domnule m-ai chemat aici să mă umileşti? Nu, am vrut să-ţi arăt că avem şi noi saxofonişti talentaţi . Zice, domnule, nu poate nimeni să cânte cum a cântat Simion. Omul a recunoscut”, a spus Păutza şi a atras atenţia asupra faptului că îi ştie cât de capabili sunt pe toţi jazzmanii americani. “Am cântat şi cu fratele lui Marsalis, care este un foarte bun saxofonist . La ora asta nu cred că există un saxofonist care să-l întreacă pe Simion şi este în plină activitate creatoare, abia a făcut 50 de ani”, a mai spus Păuţa care a colaborat mult cu Simion în ultimii patru-cinci ani. Au scos împreună discul foarte apreciat “When classic meets jazz”, piese compuse de creatori români (inclusiv Simion şi Păutza) şi străini şi dirijat în întregime de Sabin Păutza. Au avut împreună numeroase spectacole în ţară şi în străinătate, au scos discuri. O relaţie de respect reciproc.
Pe urmele lui John Coltrane şi Charlie Parker
La recomandarea sa, dar în special datorită talentul său a fost invitat în marile cluburi de jazz ale SUA şi unde a făcut o figură extraordinară. “L-au primit extraordinar. A cântat în două mari cluburi din New York, acolo unde au evoluat cândva Thelonius Monk şi Charlie Parker. Dar a cântat şi la Boston şi la Chicago. După ce am trăit 30 de ani în SUA îi ştiu pe toţi interpreţii la saxofon. La ora asta el este cel mai bun din lume. Punctul lui forte este posibilitatea de a improviza şi de a se depăşi pe sine. Eu am cântat acest concert al meu care l-am scris pentru acel saxofonist american cu Simion de zece ori în ultimii trei-patru ani. Niciodată nu-l cântă la fel, întotdeauna mai bine. M-a impresionat chestia asta, se autodepăşeşte mereu. El pleacă de la o temă şi pune de la el, crează permanent”. Aşa cum a făcut şi cu străvechile cântece populare. În acest fel sună generosul portret făcut de Sabin Păutza. Şi nu există o apreciere mai respectabilă decât aceasta!
“Dacă ar trebui să renunţ la jazz e ca şi cum aş renunţa la un vis în care cred. Lumea fără jazz ar fi ca lumea fără poezie”
M-am întâlnit cu Nicolas Simion la Iaşi. Mi-a acordat atunci un lung interviu din care vă prezint câteva extrase. Mi-a vorbit şi despre London Jazz Festival. “Facem parte din proiectul pentru Londra eu, un american, un francez şi un bulgar, la acordeon”, a spus Nicolas Simion. “Am început în clasa a V-a cu clarinetul şi pianul la şcoala de muzică din Braşov. Jazzul l-am descoperit abia pe la 19-20 de ani. Mi-am dat seama că e o muzică care îmi place, prin care mă pot exprima direct”. Ai putea renunţa la jazz? “Dacă e nevoie aş putea cânta şi altceva dar m-aş simţi ca şi cum ai renunţa la un vis în care crezi. Viaţa te duce automat într-o parte sau alta. Există un echilibru şi nişte legi nescrise, când lucrurile se întâmplă natural, de la sine. Lumea mea fără jazz ar fi ca lumea fără poezie. Jazzul e ceva aparte din ramura mare a muzicii, în care intră muzica clasică, folclorul, pop-ul, rock-ul. Jazzul are ceva special, e o muzică foarte creativă, una spontană şi acolo îl vezi pe om, e el însuşi. Însă numai să cânţi unul dintre aceste genuri nu e suficient, trebuie să şi poţi. Eu nu m-am născut într-o familie de muzicieni. Era în sat la Dumbrăviţa o formaţie de lăutari care cântau la nunţi şi aniversări. Ascultam cu mare plăcere, eram fascinat pur şi simplu”. Va urma.
Profil
S-a născut în 1959 la Dumbrăviţa, un sătuc din Carpaţii Transilvaniei. A arătat aplecare către muzică încă de mic după ce a văzut o fanfară locală. La numai zece ani a fost trimis la şcoala de muzică din Braşov, apoi a absolvit Academia de Muzică din Bucureşti unde a studiat muzica clasică. A descoperit afinitatea pentru improvizaţie şi s-a apropiat de jazz. Împreună cu Mircea Tiberian şi regretatul jazzman român Dan Mândrilă au pus bazele formaţiei Opus 4, care s-a bucurat de succes în anii ’80. După apariţii în străinătate, emigrează în Austria în 1989. Aşa i-a putut cunoaşte pe marii interpreţi de jazz ca Idris Muhammad, Jim Pepper, Harry Sokal, Arta Farmer, Leo Wright. După primul său album, apărut în 1992, “Marea neagră”, atrage atenţia publicului şi a marilor critici muzicali. A cântat şi alături de alţi mari muzicieni ca Graham Haynes, Lonnie Plaxico, Ed Schuller, Perfido Petru şi Waldron Mal. În 1995 a fost decorat de ministerul austriac al culturii pentru o piesă comandată de Guvernul austriac. După o perioadă petrecută în Austria, de aproape un deceniu s-a stabilit la Koln, în Germania, unde locuieşte şi astăzi şi de unde desfăşoară o febrilă activitate concertistică şi componistică în Europa şi în lume. Prin intermediul Asociaţiei Seven Dreams, pe care a fondat-o, a editat un dublu album cu creaţiile înregistrate la radio de marele autor român de jazz Richard Oschanitzky.
Nicolas Simion Group - Tarogato Medley (live)
