În numele laicului, al necredinţei şi al sfântului dispreţ

“Religiile, o goală comedie, spovedania, o minciună, prohodul, o prostie”, spunea profesorul şi medicul ieşean Constantin Thiron, omul de ştiinţă ce s-a lepădat de credinţă şi care a fost înmormântat la Eternitatea fără “popi”, conform dorinţei sale. Mai mult, el scria într-un articol din revista “Raţiunea”, în 1912: “Oameni buni! Avem nevoie de şcoli, de lumină, de cultură, nu de popi, de întuneric şi de ignoranţă, de exploatarea prostiei omeneşti de către om. Dacă încercaţi vreodată sentimentul larg al expansiunii omeneşti, daţi atunci pentru şcoli, căci şcoala va fi evanghelia viitorului!”. Am profitat de momentul discuţiei la nivel naţional cu privire la studierea religiei în şcoli şi am terminat documentarea la această poveste pe care de mult timp intenţionam să v-o prezint. Cea a singurei persoane cu mormânt laic/ateu de la Cimitirul Eternitatea din Iaşi (foto).

“La mormântul meu nu lăsaţi popii să vie… să nu-mi faceţi parastas. Puneţi-mă în criptă, neblagoslovit, neprohodit”
Iată un fragment dintr-un document, un fel de testament, scris de Thiron la 9 aprilie 1917 şi intitulat: “Pentru înhumaţie laică. Testament”. “La mormântul meu prieteni, nu lăsaţi popii să vie, şi le spuneţi că în viaţă, gândul meu a fost către atei…C’am privit, absolut toate religiile ecleziastice, relevate, ca o goală comedie; Spovedania, drept minciună şi prohodul ca fiind o prostie. Şi că cerul pentru mine a fost fără Providenţă şi fără Dumnezei…La mormântul meu prieteni, să nu-mi faceţi parastas. Puneţi-mă în criptă, neblagoslovit, neprohodit…Înhumaţia să fie foarte simplă, - fără niciun cleric, de niciun rit şi de niciun grad, pe un afet de tun (27 de ani serviciul militar activ, gradul colonel); fără doliu la uşă etc. Fără coroane, fără lumânări, fără muzică. Familia, fără doliu. Înbălsămarea completă se va face la serviciul de autopsie Sf. Spiridon sau la Institutul Anatomic. Monumentul şi cavoul familiei este deja la Cimitirul Eternitatea. Înhumaţia laică, prevăzută în constituţie, Codul Civil…Cimitirul este al comunei şI al cetăţenilor, nu al Bisericei, nici al popilor de niciun cult: libertate de conştiinţă celor vii şi celor decedaţi….La mormânt să-mi puneţi piatra scrisă, fără cruce şi niciun înger păzitor. Aprobat Familia mea: Emil Thiron (fiu), Florica Thiron (fiică), Elena Vârgolici (soră), Gabriela Georgescu şI Lilly Theodorescu (născute Thiron, fiice) şi Marie Popovici (fostă soţie)

Şi-a construit sicriul încă din timpul vieţii
Ca un post - scriptum profesorul Thiron scrie: “Sicriul de stejar, iar înăuntru căptuşit cu zinc, este deja efectuat. Cadavrele nu au religie…
Semnat de fiica Eugenia Vârgolici şi nepoţii săi: “Consimţim ca moşul nostru să fie înmormântat laic”. Documentul este semnat şi de executori testamentari, între care - dr. Socor, dr. Popov, dr. Popovici,

C. Petrescu (licenţiat în Ştiinţe Naturale) etc.
Iată ce scrie militantul antireligos pe 24 iunie, 1913, adresându-se lui Luţă: “…înhumaţia mea va fi absolut laică; deoarece eu nu sunt liber-cugetător amator, diletant; ci convins, sincer şI pun faptele ca realizare a ideilor. Nu mai sunt creştin-ortodox, religie de care m’am lepădat, ci liber-cugetător, şi ca atare, trebuie să fiu înmormântat conform religiei mele actuale; iar nu a părinţilor sau a familiei mele…Am scris şi Jeniţei Vârgolici şi soţului său, că această absolută dorinţă a mea să se îndeplinească deoarece atât în scris, în vorbă şi în toate ocaziile, am avut credinţă numai în: Natură, Ştiinţă şi Raţiune, care exclus toate religiile confesionale, clericale, creştine etc”.

Singurul mormânt laic din cimitirul Eternitatea. Fără semnul crucii pe mormânt
… O privire ascuţită. Ochii parcă te ţintesc ameninţător. Buzele subţiri, bărbia ascuţită. Sunt doar câteva din semnele unui bărbat ferm, cu personalitate. Mimica feţei e departe de un zâmbet. Îmbrăcat în costum, nu în haina militară, aşa cum i-ar fi dat dreptul medaliile şi ordinele militare prinse de rever. E fotografia medicului Constantin Thiron de la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Cadru didactic eminent, personalitatea militară ce s-a dezis de religia sa, făcând mari presiuni încă din viaţă pentru a fi înhumat ca un laic. Mai mult, a fost un militant anti-religios, fiind membru activ a numeroase organizaţii de liber-cugetători. Şi nu numai că a renunţat la religie, mai mult, din cele scrise, arăta un dispreţ, o “ură” faţă de exponenţii bisericii, “popii”, “popimea” anilor 1900. A şi fost înmormântat fară sobor de preoţi, fără a se pomeni nimic legat de divinitate. Chiar şi cavoul său e unul special în tot cimitirul. Construit în timpul vieţii, nu conţine nicun element, nici un simbol religios. Un vas, ca o urnă simbolică, în vârf, o ramura de măslin, modele din metal etc. Se vede că, ulterior, doar rudele ce au fost înmormântate ulterior au cutezat să facă o cruce mică la baza capacului de cavou. La profesorul Thiron nu e făcut semnul crucii nici acolo unde e încrustată data, momentul trecerii la cele veşnice. Într-un document personal Thiron cerea drept epitaf pe cel al profesorului naţionalist antisemit AC Cuza, însă probabil comuniştii l-au scos, el nu mai există acolo. Pe cavou e inscripţionat: “doctor C. Thiron, profesor la Universitatea din Iaşi. Medic colonel, veteran, Campania din Bulgaria 1913, Comandor al Ordinului Coroana României, Avântul Terrei, Meritul Sanitar . Născut la 5 februarie 1853, înmormântat la 8 august 1924”. Atât, nici o aluzie la divinitate…

“N’a crezut niciodată în poveştile biblioevangheliei popeşti”
Un alt document datat: Iaşi, str. Mitropolia 14, 4 octombrie 1921: “Mult stimate coleg şi amice, stimată doamnă, eu fiind liber cugetător monist haeckelian (Ernest Haeckel - n. red. (Monismul (gr. monos - unul, unic, singur) este o concepţie filozofică conform căreia în Univers există o singură substanţă, temei pentru tot ceea ce există.

Monismul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritual (monismul idealist). “Întotdeauna consecvent şi cinstit, trebuie absolut să mă înhumez laic. Cu atât mai mult spre a proba că cineva urmând numai morala filozofică, raţionalistă, ştiinţifică şi independentă de toate dogmele şi ceremoniile religiilor revelate, confesionale, celeziastice, popeşti, poate fi corect în toate direcţiile. Ştiind că dumneata nu eşti pravoslavnic sau fariseu; deci eşti pentru înhumaţia laică (în lipsă de incineraţie); de aceea trimit testamentul meu semnat de toată familia mea (si-a pus familia sa semneze testamentul), (12 persoane) şi semnat de câţiva colegi ca executori testamentar şi Dta şi vor semna şi alţii. La Cimitirul Eternitatea nu sunt decât două monumente laice, al meu şi al încă unei personalităţi”.

Exemple de atei români ai vremii
În continuare, el scrie: “...semnătura Dtale pe testamentul meu nu însemnează că Dta o să te înhumezi laic; - o să faci cum vei crede, - prin urmare, nu te angajează nimic personal; - ci ca eu sa fiu înhumat laic…Eu sunt grav bolnav şi o să intru în Sanatoriu pentru operaţie, a cărui rezultat nu se ştie; de aceea trebuie că acest testament, ca prevedere, să fie gata înainte de intrarea mea în sanatoriu. C. Dobrogeanu Gherea s-a înhumat laic la Bucureşti şi au asistat 10.000 de persoane. În luna iulie a.c. 1921, - renumitul ieşean Julius Reinicke (din Iaşi, care a clădit măreţul palat al Prinţului Grigore Sturdza la Bucureşti, aflându-se în străinătate pentru căutarea sănătăţii; - fiind “liber-cugetător”, a lăsat un testament familiei de a fi incinerat şi multe donaţii instituţiilor culturale şi filantropice din Iaşi. Executându-se testamentul, urna funerară a fost adusă la Iaşi de familia sa. Onoare lui! Că a fost un om corect în viaţă, deşi lepădat de religiile confesionale şi urmând numai morala laică, filozofică, ştiinţifică, a fost şi filantrop…În octombrie 1920, Costache Burghelea, în etate de 78 de ani, fost inginer CFR şi pensionar, înainte de a deceda a refuzat să facă spovedania preotului şi a cerut la familia sa să fie înmormântat laic, deoarece n’a crezut niciodată în poveştile biblioevangheliei popeşti. Salutări cordiale, C. Thiron”.

Portret
Constantin Thiron (1853- 1924). Medic şi profesor universitar. Tatăl său a fost un magistrate important al vremii. A făcut studiile la Facultatea de Medicină din Paris în perioada 1873-1880, urmând ca din 1881 să fie cadru didactic la Facultatea de Medicină din IaşI, catedra Fizică Medicală şI Patologie Generală. Organziaeză la IaşI primul laborator de Medicină Experimentală şI primul Laborator de Radiologie, în 1919, acestea numărându-se şI printre primele în lume. Premiat la Congresul Antimalaric de la Madrid (1899). Este primul român cooptat în Comitetul Institutului de Medicină de la Stockholm pentru decernarea premiului Nobel (1902). Luptător înrăit împotriva alcoolismului şi al fumătorilor. În luarea de cuvânt de la Congresul monist de la Hamburg din 1911 el a spus că este indignat de faptul că partidele politice ce s-au succedat la putere din 1866, toate an de an au încurajat ascensiunea bisericii şI a clerului în sufletele oamenilor, unii dintre ei analfabeţi. “Există un număr impresionat de bisericii în localităţi în care nu există şcoli, iar acest lucru este de neacceptat, ca şi această politică a idolatriei faţă de simbolurile şI feţele bisericeşti, de neacceptat”.