Megaescrocherie: Lacul-fantomă de la Ceauru

Mărturia unei colosale escrocherii săvărşite in timpul lui Ceauşescu e vizibilă şi azi pe harta Romăniei: lacul de acumulare Ceauru, care n-a fost niciodată construit şi care figurează pe hartă in judeţul Gorj. A costat trei miliarde de lei, la valoarea anilor ’70. Artizanii uriaşei ţepe au sfărşit la Canal. Lacul-fantomă a devenit pădure

Pe harta Gorjului apare un lac de două ori mai mare decăt suprafaţa municipiului reşedinţă de judeţ, Tărgu-Jiu. Din 1965 toată lumea a studiat acest lac la orele de geografie. Lacul Ceauru reprezintă una dintre cele mai mari excrocherii financiare petrecute in regimul Ceauşescu. Este mare, este frumos, dar... nu există.


Inceput in 1965, Lacul Ceauru a fost proiectat ca un imens baraj de acumulare. Pentru realizarea lui s-au făcut proiecte, studii, iar trei sate, cu 2.500 de oameni, au fost strămutate. S-au obţinut banii, au demarat lucrările, peste trei ani barajul fiind raportat la tovarăşul suprem ca terminat! Cum era şi normal, Lacul Ceauru a fost marcat pe hărţi, loc in care există şi astăzi.


LACUL-FANTOMĂ. La finalizare proiectul trebuia să aibă 3.085 de km pătraţi luciu de apă şi o capacitate de 150 milioane metri cubi. Pentru ridicarea lui au fost alocate trei miliarde lei "socialişti". Banii au fost cheltuiţi, dar nu s-a realizat decăt prima fază a lucrărilor. Pentru această megaconstrucţie hidrotehnică au fost strămutate satele Bălăceşti, Ceauru şi Şomăneşti, peste 2.500 de oameni fiind nevoiţi să-şi părăsească gospodăriile. Au fost deviate cursurile răurilor Tismana, Bistriţa şi Jaleş, pentru ca impreună cu Jiul să alimenteze lacul de acumulare, iar de jur-imprejur a fost construit un dig. A fost ridicat şi stăvilarul, prin care răurile ingemănate să curgă. Ulterior urma faza a doua, adică ridicarea barajului propriu-zis, cu sistem de inchidere a stăvilarului. Barajul de la Ceauru urma să aibă funcţiile: să preia unda de viitură in cazul unor inundaţii, să protejeze exploatările miniere din zonă şi să alimenteze localităţile din aval şi termocentrala Rovinari, aflată in stadiu de proiect la acea vreme.


MEGA-EXCROCHERIE. Despre comunişti, despre cadrele de partid, pe vremuri, la colţ de stradă, se spuneau bancuri. Că vorbeai de miliţieni, că vorbeai de ei, tot un drac. Eticheta le era lipită. De proşti! Dar, conform proverbului, or fi ei proşti, dar au mintea odihnită. Şi uneori se mai şi prind cănd sunt minţiţi. A fost suficientă o vizită a unui inalt demnitar al Partidului că minciuna a ieşit la suprafaţă. Intreaga conducere a şantierului a fost arestată, iar directorul, un anume Dăncescu, a fost condamnat la moarte. Pănă la urmă, Nicolae Ceauşescu i-a transformat sentinţa in 20 de ani de inchisoare şi l-a trimis la muncă, la Canalul "Dunăre - Marea Neagră", loc de muncă considerat, pe vremea aceea, batalionul disciplinar al Romăniei. In fapt, Dăncescu acolo şi-a şi găsit sfărşitul. Gura lumii vorbeşte pe la colţuri că angajaţii de la şantierul cu pricina şi-au cam făcut de cap, pentru că multe vile au fost făcute cu materialele şi banii alocaţi barajului. Pentru termocentrala Rovinari s-a realizat, ulterior, o priză specială, in aval de locul unde trebuia să fie barajul. Problema nu este insă rezolvată corespunzător, pentru că, potrivit planurilor in caz de secetă, atăt termocentrala Rovinari, căt şi Turceni, aflată la 40 de km in aval, nu vor mai fi alimentate, fiind obligate să recircule apa de răcire, iar dacă nu să inchidă porţile.


OPINII. Primarul comunei Teleşti, Constantin Drăghici, spune că pseudo-lacul "este un adevărat pericol pentru localităţile din jurul său, pentru că cei de la ape, care au suprafaţa sa in administrare, au lăsat să crească in el pădurea, iar in caz de viitură trunchiurile copacilor ar obtura stăvilarul, iar potopul de apă ar putea sparge digul de protecţie, volumul de apă nemaiputănd fi dozat prin ecluză". Contrar celor susţinute de Drăghici, directorul Serviciului de Gospodărire a Apelor Gorj, Teodor Popescu, susţine că nu există nici un risc in acest sens: "Noi intreţinem digul şi stăvilarul, dar fundul lacului a fost cultivat de foştii proprietari, care au obţinut titluri, iar o parte este ocupată de păduri ale Direcţiei Silvice. Singurul risc este ca acele culturi să fie inundate, dar nu a ajuns niciodată o viitură să smulgă arborii, singurul risc fiind ieşirea din matcă a apei pentru maximum şase zile, după care se retrage in albia permanentă".


OFICIAL EXISTĂ. Cacealmaua petrecută la Ceauru rămăne, după 40 de ani, incă oficială. Nu există, dar il avem pe hartă. In Gorj circulă acum trei tipuri de hărţi. Una, pe care lacul se numeşte Ceauru, a doua, pe care se numeşte Rovinari, şi a treia, pe care acesta nu există deloc. Insă, conform datelor de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Gorj, din punct de vedere cartografic Lacul Ceauru nu trebuie să existe pe hartă, dar modificarea nu poate fi făcută decăt la cerera scrisă a Sistemului de Gospodărire a Apelor Gorj, care nu a făcut insă acest lucru. Ileana Spiroiu, fost director OCPI Gorj, emite păreri. Nu e singura. "Din punct de vedere cartografic, nu este permis ca pe hartă să apară culoarea albastră, simbol caracteristic luciului de apă, dacă acesta nu există pe teren. Acolo trebuia să apară culoarea verde, pentru că acolo este Lunca Jiului. Eu am făcut demersuri la Institutul Naţional de Cartografie pentru ştergerea lacului de pe hartă, dar mi s-a comunicat că o astfel de modificare e posibilă doar dacă proprietarul terenului va certifica in scris care e starea lui reală şi va solicita modificare", spune directoarea. Situaţia este atăt de ambiguă, incăt foarte puţini gorjeni ştiu că lacul despre care au invăţat la şcoală nu există in realitate. Toţi ştiu de el, pentru că l-au văzut pe hartă, dar spun că nu ştiu unde se află.

Amintiri şi vise intipărite in minte pentru totdeauna

Construirea lacului de la Ceauru a lăsat urme adănci in sufletul strămutaţilor. Şi acum, chiar dacă şi-au luat pămănturile inapoi, se intreabă pentru ce au fost trimişi in pribegie. Constantin Drăghici avea in momentul in care au fost alungaţi din case doar nouă ani. I-au rămas intipărite in minte imaginile in care armata ii păzea pentru a se asigura că toţi vor pleca la timp, lacrimile pe care părinţii le aveau văzănd că locul in care s-au născut le este luat cu arcanul. "In iunie s-a dat Decretul de expropriere 1037/1965, iar pănă toamna eram mutaţi. Ne-au dărămat casele şi ne-au dat 9.000 de lei, ciment, var şi 30 de curse asigurate de maşinile şantierului. Aveam 9 ani şi-mi amintesc cum dormeam pe ţoţa de coceni, in camerele fără geamuri, neterminate, iar dimineaţa ne trezeam cu brumă la nas. Şi pentru ce?... Acum, măcar, dacă n-au făcut nimic, oamenii vor pămăntul inapoi. Nu au fost lăsaţi să construiască, dar eu şi incă vreo 5 familii am făcut la loc casele, in acelaşi loc", spune primarul rebel. Conform sătenilor, in căţiva ani, "lacul va deveni iar o comunitate". Asta pentru că, "dacă domnul primar a construit, chiar dacă nu avea voie, vom face şi noi la fel. Acum nu mai sunt comuniştii să ne spună cum şi unde să trăim".