x close

Valea Plopului - Satul cu 26 de biserici

0
Autor: Carmen Preotesoiu 27 Ian 2007 - 00:00
Valea Plopului - Satul cu 26 de biserici


Intr-un an, satul sarbatoreste toate hramurile celor mai mari sfinti. Valea Plopului este unica in Romania. Nu pentru ca satul ar fi modernizat sau oamenii locului mai iesiti in lume decat altii. Ci pentru numarul de biserici pe care il detine: 26. Preotul satenilor s-a gandit ca pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, cel mai bine ar fi sa inalte biserici. Asa s-a facut ca peste tot, la gradinita, la scoala, in curtile oamenilor, prin intersectii, pe dealuri sau prin vai, locasurile sfinte au impanzit satul. Daca-i o nebunie sau un lucru bun, localnicii nu prea indraznesc a zice. Caci, spun ei, cu supunere, "mai bine ne lasam pe mana preotului, care ne da haine si mancare!".

Prin Valea Plopului din judetul Prahova e bine sa o iei la picior. Sa mergi incet si cu rabdare si mai cu seama sa privesti in sus, catre cer. Sa te lasi ghidat doar de cladirile albe, cu turle bisericesti si de vorbele oamenilor din sat, mandri de avutia lor. De-ndata ai sa vezi o cruce inalta si semeatea cum rasare de dupa brazi, luminand in bataia soarelui. Langa ea, mai jos, o alta se iveste. Ba si a treia, subtire si micuta, dar stralucitoare ca o nestemata, brazdeaza cerul senin, de parca, pe bratele ei argintii ar fi stat toata Imparatia Cerului. Trei cruci. Trei biserici. Ciorchine, chiar in mijlocul satului. Le privesti pe fiecare in parte, doar cat sa rasufli o data, caci dintr-o parte vezi alta biserica, poate mai mica si mai scunda, in cealalta una mai mare si mai impunatoare. Intorci privirea si inca un locas sfant te face sa-ti duci mana la frunte si sa te inchini. Incerci sa le numeri. In zadar. Intr-o clipa insa, tanti Elena te dumireste. Ti-e dat sa vezi stranse la un loc, ca pe cea mai minunata si mai de pret comoara, ceea ce poate doar zeci de orase au impreuna: nici mai mult, nici mai putin de 26 de biserici ridicate in sat in mai putin de 15 ani.

"Noi nu mai zicem nimic!" Femeia sta in poarta. Acum, ca are cu cine vorbi, nu mai pridideste in a-l lauda pe omul care "ne-a scos la lumina", parintele Nicolae Tanase. Ba ca mai mereu le aduce haine pentru copii, ba ca, atunci cand barbatul sau a cazut bolnav la pat, parintele de-ndata s-a urcat in masina si l-a dus pana la Bucuresti, la Spitalul Fundeni, ba ca nu-i copil sarman de care sa nu ingrijeasca si tanara de oriunde din tara asta, aflata la ananghie, pe care sa nu o ajute. Le spune pe toate dintr-o rasuflare. Apoi sta o clipa si socoteste, de teama ca nu cumva sa fi uitat vreun amanunt. Zambeste in coltul gurii, mandra nevoie mare, caci zice ea, "asa ceva nu cred sa se mai fi vazut prin alte parti. La noi e unicat. C-o fi o nebunie, ca n-o fi, nu mai conteaza, nu mai zicem nimic. La inceput ne-am mirat si noi cand am vazut ca parintele tot construieste fara sa termine pe vreuna pe de-antregul, dar pe urma, am zis: ce poate sa ne strice?".

O biserica la 11 familii. Pe ulita inecata in namol, cativa mesteri tarsesc ghetele innoroite, carand in spate baloti de scandura. Parintele Tanase le-a dat misiune clara: sa se apuce de lucrul inceput de ceva vreme si stagnat din lipsa banilor la una dintre bisericile din sat. De altfel, dupa cum insusi preotul Tanase marturiseste "in afara de vreo doua biserici, nici una nu este terminata. Uneia ii lipseste pictura, alta trebuie tencuita si in mai toate avem nevoie de caldura". Preotul Nicolae Tanase nu se ingrijoreaza insa. Stie ca toate au randuiala lor. "Aveam 21 de ani cand am fost repartizat aici. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa construiesc un veceu. Oamenii au inceput sa zica, indignati: avem un preot care a venit si a construit un veceu. Apoi am construit o fantana. Satul iar a inceput sa vorbeasca. Cand m-am apucat de construirea primei biserici din sat, caci pe vremea aceea singura biserica existenta fusese daramata la cutremurul din ’77, mesterii au vrut sa mearga la toaleta. Le-am spus atunci: "Nu puteti merge, ca doar ati spus ce-i trebuie parintelui toaleta?". Apoi au vrut sa bea apa. Le-am zis: "Nu puteti bea apa, ca doar v-ati plans de ce fac fantana". De-abia atunci oamenii au inteles si au inceput sa aiba incredere in deciziile mele. Cu ajutorul lor am reusit sa construim 26 de biserici. Daca ei nu-mi dadeau voie, mana de lucru si oaresce bani, nici ca reuseam sa fac toate acestea", spune parintele, sfiindu-se sa vorbeasca prea mult de realizarile sale. "Sa ridici biserici este un lucru normal, numai ca majoritatii ii pare ceva iesit din comun", ne explica preotul, mai cu seama ca este constient de vorbele unora care au inceput sa carcoteasca pe la coltul strazii cum ca, in loc sa se faca atatea biserici, mai bine dadea banii nevoiasilor. Parintele nu se necajeste. Se uita in ochii celor mai bine de 250 de oameni care vin la biserica si stie ca a facut un lucru bun. I-a apropiat de Dumnezeu. A adus in Casa Domnului copii care altadata injurau, furau si nu pridideau cu certurile cu parintii. A determinat zeci de gravide, unele doar de 14-15 ani, sa se razgandeasca, atunci cand in minte le venea ca unica solutie de a scapa de rusinea satului, avortul. Cu toate astea, parintele nu poate sa stea locului atata vreme cat, zice el, "nu o sa-i conving si pe cealalti sateni sa vina la slujba"
.

Povesti... Nu intamplator, Nicolae Tanase a construit biserici peste tot unde a gasit loc si ingaduinta oamenilor: in curtea scolii, a gradinitei, in ograzile a trei oameni, pe dealuri, la raspantii de drumuri, in tabara de copii si mame nevoiase pe care le-a luat in grija. Ba mai mult, din dorinta de a cinsti viata daruita de Dumnezeu, parintele a inaltat si o biserica-monument in memoria celor 17 milioane de copii morti prin avort de la Revolutie incoace. "Avem si o biserica a copiilor, in care prichindeii se strang si se face slujba cu ei, baietii stau la strana si canta. Asa au invatat cantecele bisericesti si zeci de rugaciuni", ne povesteste Cristi, cantaret si pictor, mana dreapta a parintelui. Si arata catre scaunelele mici si joase ale prescolarilor, asezate semicerc in jurul stranei. S-a ajuns astfel ca in satul Valea Plopului sa fie mai mereu mare sarbatoare, mai cu seama ca, datorita puzderiei de locasuri sfinte, oamenii au ajuns sa praznuiasca la toate sarbatorile mari, hramurile bisericilor. "Biserica aceasta poarta hramul sfantului Ioan Botezatorul", spune Cristi si arata catre o bisericuta care mai are mult pana sa fie terminata. "Regula de mult stabilita aici este ca sarbatoritii sa pregateasca tuica fiarta, slanina si alte bucate pentru tot satul si sa sarbatorim la biserica care poarta hramul", povesteste dascalul. Slujbe se tin cu randul, la mai toate bisericile, iarna insa doar intr-una, singura in care se poate face focul.

Parintele samaritean. In satul cu case randuite, cand in poala vaii, cand pe culmea dealului, s-au adunat oamenii nevoiasi asemenea bisericilor. Zeci. "Parinte, am venit sa ma ajutati!" Atat a spus Ionela, o tanara de 22 de ani, cand a sosit in parohia preotului Tanase. Si preotul a si dat randuiala sa i se pregateasca un pat cald si o ciorba fierbinte. Zgribulita toata si cu ochii rosii, strangea la piept un baietel de doar cateva zile. Parintii au izgonit-o de la casa lor ca pe o cersetoare, iar tatal copilului, plecat in Spania, habar n-are ca undeva, pe drumuri de tara, copilul sau exista. "Nu l-ar accepta in veci. Aici ne-au primit ca si cum eram familia lor. Ne-au dat si haine, si mancare. De toate", spune Ionela si-i infige copilului in gura mai zdravan biberonul. Tanti Lenuta, o femeie rotofeie, a ajuns cu cei sase copii la mila parintelui Tanase cand, cu 13 ani in urma, a plecat din Suceava, de la barbatul sau care o obliga sa omoare copilul care tocmai prinsese viata in pantecele sale. Parintele a gazduit-o si, mai mult, pentru mancarea pe care o face zilnic celor cu care sta in curtea uneia dintre biserici, dar si mesterilor constructori, femeia primeste si cativa banuti, cat sa poata cumpara cate ceva copiilor sai pentru scoala.

Motivatie divina. Cu pantalonii plini de noroi pe margini, cu barba lunga si neagra, in care au inceput sa apara, de timpuriu ce-i drept, fire albe, parintele Tanase nu pridideste cu drumurile. Cand in Valea Plopului, urmarind lucrarile la biserici si asigurandu-se ca traiul celor peste 20 de oameni aciuati in curtea din spatele unei biserici este bun. Cand in Valea Screzii, "o ulita", cum ii spune preotul, unde a construit casute pentru 218 persoane, de la copii de 1 an si 6 luni pana la femei cu pruncii alaturi, in cadrul fundatiei careia i-a pus bazele din 1994, "Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti". Se bucura pentru ceea ce a realizat si nu ar pregeta sa mai ridice inca o biserica, "daca este nevoie", caci zice el, "asa ne simtim mai aproape de Dumnezeu si poate Cel de Sus ne mai iarta din pacate!"
Un preot neobosit
"Nu-i zi in care sa nu ma duc sa cersesc pe undeva bani, pe la firme, pe la episcopi, pe unde pot!", spune parintele. Aflam astfel ca unele biserici s-au ridicat si din donatiile oamenilor impresionati de desfasurarea de forte din Valea Plopului. Un roman care lucra la 11 septembrie 2001 la World Trade Center, in America, a adus slava lui Dumnezeu pentru ca l-a scapat din infern, inaltand o biserica. Altii au donat terenul si o parte din bani pentru a se ridica un alt locas sfant. Iar parintele, pentru a nu pierde o bucata de pamant a turnat fundatia si peretii unei biserici impreuna cu 36 de oameni intr-o zi si noapte. Iar pe timpul lui Ceausescu a refacut o alta, lucrand ziua cu copii de nici 7 ani, carora securistii nu le faceau nimic, si noaptea aducand mesteri.
Salvare. La Valea Screzii, prin grija parintelui Tanase, si-au gasit adapost si liniste peste 200 de copii si mame
Citeşte mai multe despre:   satul,   copii,   reportaj,   biserica,   valea,   inceput,   părintele,   biserici,   tănase,   plopului,   valea plopului

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 2314


Mai multe titluri din categorie

Nana miroase a spălare de bani

Nana miroase a spălare de bani
Galerie Foto Familia Băsescu se încadrează total între persoanele expuse politic aşa cum sunt ele definite de directiva europeană din 2005 privind combaterea spălării banilor şi terorismului. Ele sunt persoanele fizice...

Jurnalul unui supravieţuitor de la Auschwitz (2). Drumul spre Auschwitz, ultimile zile alături de bunici. Sosirea în lagăr, Mengele şi gazarea bătrânilor

Jurnalul unui supravieţuitor de la Auschwitz (2). Drumul spre Auschwitz, ultimile zile alături de bunici. Sosirea în lagăr, Mengele şi gazarea bătrânilor
Galerie Foto După ce a scăpat de la moarte prin înfometare, îi intrase în reflex un gest. Era, nu era nevoie, el venea zi de zi acasă cu o sacoşă de pâine. Să fie acolo, pentru cui îi va trebui! De fiecare dată când m-am...

Românul suspectat că şi-a ucis familia în Franţa: „Nimeni nu se naşte rău... Rău devii atunci când vezi că dai totul şi alţii îşi bat joc de tine”

Românul suspectat că şi-a ucis familia în Franţa: „Nimeni nu se naşte rău... Rău devii atunci când vezi că dai totul şi alţii îşi bat joc de tine”
Galerie Foto „Nimeni nu se naşte rău... Rău devii atunci când vezi că dai totul şi alţii îşi bat joc de tine”. Acest citat ţinea loc de poză de profil pe contul oficial de facebook al lui Bălan Florin Sebastian,...

Protejatul baronului Cazacu a ruinat Ciocârlia. Primarul PDL Răducanu Dragomir a transformat şcoala în secţie de votare permanentă

Protejatul baronului Cazacu a ruinat Ciocârlia. Primarul PDL Răducanu Dragomir a transformat şcoala în secţie de votare permanentă
Galerie Foto Fostul prefect de Ialomiţa, Marinică Cazacu, se află în fruntea organizaţiei judeţene a Partidului Democrat Liberal. În vara anului 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie anunţa că l-a trimis în judecată...

Jurnalul unui supravieţuitor de la Auschwitz (1). Familia sa a încercat să se sinucidă în lagărul pentru evrei de la Baia Mare

Jurnalul unui supravieţuitor de la Auschwitz (1). Familia sa a încercat să se sinucidă în lagărul pentru evrei de la Baia Mare
Galerie Foto România, anii celui de-al doilea război mondial. “Nevrând să suportăm toate torturile care ne aşteptau, ne-am înţeles cu familia dr. BENEDEK, să ne sinucidem… După ce m-am dezmeticit am aflat că murise...

Veste, poveste (23). Jocul de-a moartea

Veste, poveste (23). Jocul de-a moartea
A fost doar o ceartă uşoară între ei, aşa cum se ceartă adolescenţii îndrăgostiţi, ploaie de vară, că să se iubească şi mai mult după aceea; ceva ce n-ar fi trebuit să lase urme. Şi-au spus cuvintele...

Povestea lui Valentin Câmpeanu, tânărul născut înfrânt care a învins, post-mortem, statul român

Povestea lui Valentin Câmpeanu, tânărul născut înfrânt care a învins, post-mortem, statul român
Valentin Câmpeanu a venit pe lume la 15 septembrie 1985. S-a născut fără nicio şansă, înfrânt din primele lui zile de viaţă. Era de etnie rromă şi avea o liniuţă în dreptul tatălui, în certificatul de...

Programul Festivalului Folk You! Florian Pittiș ediția a X-a

Programul Festivalului Folk You! Florian Pittiș ediția a X-a
Galerie Foto Spuneam pentru prima oară, în vara anului 2005, că “Folk You! este o provocare extraordinară pe care o lansăm cu acel curaj pe care numai o astfel de muzică poate să ni-l dea”. Iată că anul acesta am ajuns...

Moartea Mădălinei Manole, un subiect tabu pentru anchetatori

Moartea Mădălinei Manole, un subiect tabu pentru anchetatori
Investigaţia criminaliştilor în cazul sinuciderii artistei Mădălina Manole a fost făcută în grabă. O anchetă plină de erori, în care martorii au dat declaraţii contradictorii, iar probele au fost...

EXCLUSIV. Furadanul şi anchetatorii din cazul Mădălinei Manole

EXCLUSIV. Furadanul şi anchetatorii din cazul Mădălinei Manole
În ancheta criminaliştilor români nu s-a stabilit cum s-a sinucis Mădălina Manole. Sinuciderea este un act de omucidere unde agresorul şi victima sunt una şi aceeaşi persoană, şi trebuia demonstrat cum a decurs...

Parseh Margosian la 112 ani se simţea ca la 42 (foto). Tratamentul pentru întinerire, miracol sau propaganda comunistă?

Parseh Margosian la 112 ani se simţea ca la 42 (foto). Tratamentul pentru întinerire, miracol sau propaganda comunistă?
Galerie Foto Cu “elixirul” său, bătrânii coborau din pat şi dansau, li se înnegrea părul şi căpătau un psihic şi o memorie de invidiat, departe de senilitate. Totul cu un simplu tratament cu procaină administrat la...

Veste, poveste (22). Moş Ion şi filmele porno

Veste, poveste (22). Moş Ion şi filmele porno
Moș Ion stătea tolănit între perne și se uita la televizor. La televizor, adică la TVR, fiindcă atunci nu exista alt post ‒ asta fiind prin ’92. Era în noiembrie, stâna se închisese, de-acum altă treabă...

Casa Melik, “născută” sub o zodie bună. E cea mai bătrână din oraşul acesta. Dar te primeşte cu un zâmbet dacă îndrăzneşti să-i baţi în poartă

Casa Melik, “născută” sub o zodie bună. E cea mai bătrână din oraşul acesta. Dar te primeşte cu un zâmbet dacă îndrăzneşti să-i baţi în poartă
Galerie Foto A trecut prin revoluţii, prin războaie, prin foc, prin trădări, a fost părăsită. Dar a rezistat. S-a născut într-o zodie bună. Casa Melik. Strada Spătarului din Bucureşti păstrează un parfum al...

Finalul unei “erori judiciare” – Mihai Moldeanu a fost condamnat definitiv la 23 de ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav

Finalul unei “erori judiciare” – Mihai Moldeanu a fost condamnat definitiv la 23 de ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav
De două ori, printr-o decizie definitivă, judecătorii au decis că Mihai Moldoveanu este un criminal. Mai mulţi jurnalişti, dar şi oameni din mediul juridic s-au grăbit să-i sară în apărare, spunând despre el...

Veste, poveste (21). Nu mai zgâriaţi brânza!

Veste, poveste (21). Nu mai zgâriaţi brânza!
Fane, şoferul, îşi mânca de sub unghii în delegaţii. Cât era de diurna de mică, el tot voia să economisească ceva, cât de cât. Ce să mănânci de 13 lei într-o zi şi să-ţi mai şi rămână? El...