Ruina poarta numele Sulina

27 Sep 2004 • 00:00

SECRETELE DELTEI - GLORIE APUSA

Sulina azi. Fie ca vii dinspre fluviu sau dinspre mare, te intampina cadavrele gloriei trecute a orasului.

VALENTIN ZASCHIEVICI

Ca dupa ciuma. Inca, daca n-ai vedea oameni umbland pe cheu, n-ai acosta in ruptul capului. Salupa paseste pe canal in varful degetelor, cu viteza regulamentara, sa nu zdrobeasca de bolovani barcile ancorate. Pilotul "Sfinx-ului" si mecanicul au fost, amandoi, marinari de apa sarata, pe vase de pescuit. Pentru ca flota noastra oceanica s-a dus "la fund", isi castiga existenta navigand pe apa dulce. Ii vad privind cu jale spre scheletele neterminate ale navelor din santier. Bravi barbati, amandoi. Cat ne-au plimbat, zile in sir, au dormit pe bancuta, in cabina. Nu i-am vazut mancand, dar am zarit pe-acolo niste conserve.

Asa-s marinarii, nu se plang de nimic. Dar ce, locuitorii Sulinei s-au plans? Au disparut pur si simplu, de-au ajuns din 40.000, doar a zecea parte. Si-au luat lumea-n cap. Pe santierul naval pasc vacile. Ce pasc printre sine? Mi s-a parut ca pietre. Fabrica de conserve de peste e locuita de ciori si lilieci. Cata vreme e pe piata, la 13.000 cutia, stavridul thailandez, cata vreme pescadoare nu mai sunt, la ce-ar folosi o fabrica de conserve?

Din fata, celebra cladire a Comisiunii Europene inca impune respect. In spate, pe sarma, flutura rufe. Deasupra, farul. Si muzeul lui, gospodarit de doua doamne in fata carora merita sa te pleci: cu atata har povestesc despre vremea in care Sulina era buricul Dunarii, ca uiti pentru o clipa ce-a ajuns acum. Iti arata pistoalele piratilor, binoclul lui Jean Bart sau bastonul cutarui amiral, te cuceresc, te invita in turnul farului si de-acolo, privind de sus orasul mort, piciâ€¦ inapoi in realitate. Asa au adus Primariei stapanele farului, numai anul acesta, un venit de 700 de milioane. Copiii cersesc pe strada, la bar se cara, din salupa, votca. Vapoarele turcesti urca spre Tulcea. Cele vreo 60 de masini prizoniere in oras zdrangane a paguba. Inapoi, la salupa, spre canale, unde, oricum, e mai multa viata.

CIMITIRUL, OBIECTIV TURISTIC

Parca nu-i bine sa faci reclama negativa unui oras de care oricum se aude doar cand un politist zapacit isi impusca colegii. Dar te-ntrebi: ce cauta, to-tusi, turistii aici? Ii intam-pina, in pragul unei pensiuni, o fatuca altminteri atragatoare care-i indeam-na sa innopteze sub cerul liber. Gasesc, in fine, ada-post cumsecade si se indreapta catre un local de la malul apei, cautand sa manance. Li se spune sa revinaâ€¦ maine, pentru ca e asteptat un grup de mu-safiri. Care musafiri n-au mai aparut. Pe strazile vaduvite de lumina adie zvon de manele. Turistii gasesc un loc sa manance peste mai scump ca-n Bucuresti. Scapa nemuscati de maidanezi si poposesc in singurul loc cu-adevarat primitor: cimitirul unde se-nteleg de sute de ani ortodocsii, evreii, musulmanii si protestantii. Un cimitir cu-adevarat frumos, construit pe cosciugele zecilor de nave nestiute pe care uscatul le-a imbracat pe de-a-ntregul.