Tu ce vrei să-ţi aducă Moş Gerilă?

Jurnalul României – Acum 20 de ani
Cea mai importantă campanie de presă Jurnalul Naţional
365 de zile aşa cum au fost. Fără cosmetizări, fără cenzură, fără ipocrizie, cu detaşarea pe care ţi-o dă trecerea  timpului.

«Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani», «profeţise», spre indignarea tuturor, Silviu Brucan.Ştim acum ce-am deprins din ’89 încoace. Citim în ziare, ne uităm la televizor şi trăim, în felul lui fiecare, democraţia de fiecare zi. Dar mai ştim, oare, cum era în urmă cu 20 de ani?"

Iubitorul de copii care venea pe coş şi aducea cadouri cu un Ho! Ho! Ho! Plin de bonomie a fost înlocuit cu Moş Gerilă, o mascota rece, lipsită de orice semnificaţii creştine, care nu mai sosea la 24-25 decembrie, ci către sfârşitul anului, la 31, Naşterea Domnului a fost astfel împinsă spre uitare, tradiţia românească, ciuntită şi retezată printr+o schimbare a datelor, iar atenţia colectivă, mutată către trecerea dintre ani şi către gerul care curgea prin caloriferele apartamentelor gri.

---

Adulţii şi vârstnicii îşi pot povesti fiecare bucata de viaţă. Vor spune ce făceau, gândeau, credeau, aveau ori aşteptau... înainte de ’89. Anul acela e graniţă vieţii de-acum.
Pe-atunci, în anul 1989, erau frigul şi întreruperile de curent, cozile la alimentara, decretele şi cuvântările nesfârşite ale "tovarăşului". Repartiţia la locul de muncă, concediul prin sindicat, practica agricolă şi armata la Canal. Sâmbăta – şi duminica, deseori – lucrătoare. Ziarul citit din mica publicitate încolo şi străzile goale când
"Dalas"-ul începea la televizor. În anticamera raiului comunist, ştirea venea prin "radio-şanţ". Visai la reuşita în facultate, repartiţia la locuinţă şi aprobarea unui tele-color. "Descurcatul" era probă de foc în orice. Te temeai de Securitate, de decretul antiavort şi sancţiunile codului eticii socialiste. Dar şi de blestem, nenoroc în dragoste ori deochi. Concubinau bancul politic cu cenzura.
Nenăscuţi ori prea mici să-şi aducă aminte, tinerii au aflat că dinaintea lui ’89 e dosul lumii de azi. Cu părinţi şi bunici care au trăit într-o lume cu nume de boală.

PROFEŢII
Să-şi vindece maladia globală, o convalescenţă de două decenii vor petrece românii, profeţise unul din veteranii contaminaţi. "Societatea românească nu-i pregătită pentru democraţie – declarase Silviu Brucan la puţină vreme după evenimentele din 1989 pentru Le Figaro. Trebuie 10-20 de ani să înveţe democraţia... trebuie 10 ani până ce se pune pe picioare economia... trebuie 10 ani până ce guvernul va învăţa "guvernarea democratică". "Stupid people"...?! Şi încă alţi vreo 20 de ani? "Sentinţa" a stârnit indignarea românilor contra  "oracolului din Dămăroaia". Nu se ştia în vremea aceea că Brucan detalia doar la scară naţională "profeţiile" lui Z. Brzezinski, expert american în "marea transformare" a ţărilor ex-comuniste. Şi că acela-i creditase chiar mai mult pe unii est-europeni. Adică vreo 30 de ani!
Învăţată sau nu democraţia, durata profeţiei lui Brucan se apropie de finalul declarat: anul de graţie 2009 – o oglindă către trecut. Începând de luni, 22 decembrie a.c., aşadar, Jurnalul Naţional vă propune o călătorie în arhipelagul anului 1989. Un traseu fascinant – România ’89 – descris, zi cu zi, în democraţia de azi!
Relatări despre producţii-record, angajamente, întreceri pe frontul recoltelor, fruntaşi şi neîmpliniri cu ajutorul cititorilor, documentelor şi fotografiilor de arhivă, presei şi martorilor vremii. Fărâme din cotidianul conductorului de la metrou, activistului de partid, universitarului, mamei-eroine, pionierului, inventatorului, cantorului bisericesc ori miliţianului. Dezvăluiri despre oamenii puterii şi disidenţi, artişti şi cenzori, securişti şi delincvenţi. Vizite în cantine muncitoreşti, case de creaţie şi orfelinate, turism la munte şi la mare, întâlniri cu scriitori şi agenţi de circulaţie. Vizionări de spectacole omagiale şi casete de contrabandă, modă şi sfaturi gospodăreşti, şantierele tineretului şi excursii prin ACR, premiere cinematografice şi cărţi de sub tejghea.