Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Caraş-Severin, foştii ortaci se ascund de lume în sanatoriul Marila, caruselul neputinţei. Bolile i-au transformat în "morţi vii", iar ei nu mai au puterea să le rostească cu voce tare.
Despre sanatoriul Marila poţi spune doar atît: Viaţa a refuzat pervers să-şi păstreze limitele. A devenit melodramatică şi, în mod ciudat, i-a făcut pe cei de acolo să se simtă stînjeniţi de neputinţa lor. Minerii se retrag aici, în munţii Aninei, alături de alţi bătuţi ai soartei, "ciungii societăţii".
Preţul minei a devenit, nevolnic, o boală cruntă pe care o ascund de ochii lumii, dincolo de timp, aruncată între creste de munţi. La Marila, lumea se preschimbă într-un coşmar tras prin clepsidră, pe care scrie "Eşire". Numai că de aici se iese doar pe ultimul drum, în piuneze.
ŢIPĂTUL. Sanatoriul Marila, "aripa stîngă", putregăioasă a Spitalului din Oraviţa, locul unde cangrena se ascunde într-un cuib de şase etaje. Epava pe deasupra căreia mai bîntuie păsările şi sufletele ce privesc cerul rugîndu-se să zboare. Între brazii ce "pulsează oxigen", minerii de altă dată s-au învăţat să stea. Să se uite unul la altul, să se roage ca pocăiţii, să aştepte îngerii lui Dumnezeu în vizită. Cînd am ajuns acolo, culorile au luat-o razna şi tot ce te lăsa inima să faci era să stai între ei, să-i prinzi de mînă şi să asculţi.
SENSIBILITĂŢI PRINSE ÎN FRÎIE. Bătrînul Ghera, molatec şi pîntecos, cu ochii aidoma a două iazuri stătute, a ieşit la aer. De acolo, de la balustrada primului nivel, se preschimbă în călăuza care ne poartă neobservaţi în sufletul pavilionului "bolnavi cronici". Pe terasă miroase a urină şi bătrînul are o strînsoare de animal hăituit. Pe sub şapcă, o buclă de păr îi cade pe frunte ca o cicatrice inofensivă, semn că, oricum ar fi, s-a resemnat. Are familie, are copii, e singurul vizitat de la Marila. Suferă de o boală şi, ruşinat, se codeşte să-i zică denumirea. Pentru el, doar ochii exprimă durerea, jena, cuşca în care se zbate neputincios. Asta e bogăţia cu care a rămas după zece ani de Anina. Şi ar mai fi colegii de pavilion, deveniţi – vrînd-nevrînd – confesorii, duşmanii, prietenii, singura familie prezentă. Cum e, de exemplu, femeia în halat, curioasă, ce s-a aşezat în preajma-i, privindu-l. Aici, printre minerii suferinzi a învăţat nea’ Ghera să-şi drămuiască sensibilitatea. O dă cu ţîrîita. Pentru femeia din a cărei barbă poţi lega două codiţe, păstrează urmele grijii masculine de bărbat protector.
ACASĂ, CAMERA ZECE, ETAJUL UNU. Odată intrat pe hol, te pocneşte în coşul pieptului o apăsare de zici că ţi-a vîrît careva o bucată de antracit în plex. Tudor Gheorghe îşi plimbă operaţia supurîndă din camera zece înspre terasa interioară. Notaţi acolo, zice, "Borşa, linie, Manila. Ca să ştiţi să mă căutaţi aici". Acasă adică, asta a vrut să spună.
Nu cerşesc mila nimănui, o provoacă ca nişte escroci sentimentali, de necondamnat. E tot ce mai pot face cînd prind viaţă în jur. Sug din ea tot.
"Daţi-mi o casă!", cere un miner lăsat la glie acum cinci ani, aici. E ortac "neprefăcut", aşa îi place să zică, ortac de uraniu, puţin supărat la plămîni. O faţă butucită la Ciudanoviţa şi n-ai zice, dar e cam singurul cu mintea trează din Marila, etajul unu’, camera şapte, colţ cu terasa unde a bîntuit un ciudat efect, surzenia. "Aşa au venit, alţii aud doar ce vor", zice o paralitică.
Citește pe Antena3.ro
CONFESIONALUL. O LUME RUPTĂ ÎN DOUĂ. Deşi e amiază, pe terasă bate un soare apus şi locul s-a transformat într-un confesional în care pătrund pe rînd, la spovedanie. Paralitici, cu mîinile deformate, cu braţele curbate în echer de la coate, sprijiniţi în cîrje date de pomană, cu picioarele mai mici decît limita firească, cu capetele înclinate mereu înspre stînga, ca un făcut, cu buzele care formează o intersecţie, semn că pe acolo s-au împotrivit să mai apară simţurile, muţi, şchiopi, surzi. Se cară unii pe alţii exact în locul care ameninţă cu "fumatul interzis". Parcă s-a crăpat pămîntul în două şi ei nu se mai termină. Vin ca la izvorul tămăduirii ca să tragă un fum.
VOINŢA OMULUI NIMĂNUI. Viţu Georgeta, 55 de ani, trage dintr-o ţigară Stand. Cînd îi zici ceva "i se pune ţiuit în urechi". "Doamne fereşte" şi face o cruce, exprimînd cînd rîsu’, cînd plînsu’. Priveşte lumea de jos, de pe ciment, iar cînd vorbeşte îşi mîngîie picioarele care au refuzat să crească o dată cu ea.
Povestea lui Iulian Regan ţine de singurătate. Mereu a fost al nimănui. Primarul de la Goruna l-a adus cu juma’ de an în urmă, de pe stradă. I-a zis că o să mai treacă. Aşa zic toţi, de complezenţă. Mîna dreaptă imobilă şi umflată ca o butie şi-o ascunde sfios sub haină. Pe-un scaun, atît cît aude, îşi roagă mintea să-l ajute ca să-şi rostească numele. Într-un final îl desluşeşti din disperarea ochilor cu care ar rupe parcă tot în jur ca să articuleze cîteva silabe. Uraniu-Ciudanoviţa şi cinci degete ridicate pe rînd cu greu, semn că atît a lucrat pe acolo.
Odată ce au ieşit din mină, Dumnezeu parcă şi-a luat mîna de pe ei şi i-a trimis pe toţi la Marila. Asta e casa lor şi unii au uitat de cînd au venit. "Să fi fost acu cinci ani, prin 1990 şi ceva, 2000". Nici nu mai contează la urmă şi la coadă, se obişnuiesc greu doar cu ideea că nimeni nu-i mai doreşte afară, într-o lume normală. În rest, pe aici se ajută între ei, ţipă unii la alţii, se bat pentru un pat mai bun, dar cînd vine vorba de pus un diagnostic mai toţi se codesc. O dau pe sănătate, ca şi cum le-ar fi ruşine de locul ăsta în care zac, abandonaţi chiar de ei înşişi. Doina Postiucă, asistentă, le cunoaşte metehnele şi de doisprezece ani şi-a educat simţurile. În faţa lor, taie în carne vie cu diagnostice, de parcă le-ar lua speranţa cu bisturiul. Ciroză hepatică, silicoză, astm bronşic, reumatism, şi altele. De abia acum se fac de-a dreptul surzi, se evaporă într-o altă suferinţă care vine aici, cumva la pachet. Boala minţii, "boala nervilor". Aşa zic ei că se cheamă cînd încep a zbiera, scrîşnind dinţii, alteori povestind domol o realitate inexistentă.
POVESTEA UNUI PISIC. Camera 12 se cheamă aria imobilizaţilor. E zona pitită sub preş, un gunoi bubos pe care asistentele preferă să-l treacă cu vederea. Bărbaţi, femei, duhoare, carne lipită de cerşafuri putregăite de mîncare îmbibată cu urină. E realitatea pe care ne-a prezentat-o de mînă cea care e strigată "nebuna". Toţi o alungă deşi zice că femeii paralizate i-ar fi spălat chiloţii, altuia i-ar fi scos dumicatul din gură, cînd era gata-gata să se înece mestecînd. Harnică, spală veceurile şi miroase a curat de la apa de ploaie, încălzită la soare. Pe "nebună" toţi o izolează ca pe un rebut. Are un singur prieten, pus la îndoială de asistente, pisicul. La baie ne arată cum stă treaba cu adevărul. Lipit de picior, pe sub pantaloni, pisicul există, respiră greu şi tocmai şi-a mistuit setea din veceu.
Renovare pe hîrtie
Marila se zbate între statutul de sanatoriu şi azil de bătrîni. Din 700 de locuri cîte au fost pe vremuri asigurate bolnavilor de TBC, azi se mai pot folosi doar 200. De altfel, clădirea este în stadiu de funcţionare doar la primele două etaje. Aici vin mai toţi minerii care suferă de silicotuberculoză. În timp s-a transformat şi în singura casă a celor abandonaţi de familie. Sanatoriul se află într-un stadiu avansat de degradare şi nimeni nu face nimic. Ministerul Sănătăţii cunoaşte problema, dar tace mîlc. Dr Felician Fara, directorul Spitalului Oraviţa, speră ca insituţia să intre în procesul de reabilitare mult "rîvnit". 600 de mii de euro sînt necesari renovării părţii funcţionale a sanatoriului, bani promişi pe jumătate de consiliul local. Restul se numeşte autofinanţare. Pentru cei 200 de pacienţi care îşi duc zilele în munţi, s-a încheiat un contract cu Casa de Asigurări de Sănătate prin care le este asigurată masa şi medicaţia. În realitate, cei internaţi la Marila îşi folosesc pensia pentru a supravieţui.
17 iulie 2008
Gunoaiele Apusenilor
TURISM ROMĂNESC Aria protejată, sufocată de peturi
Peste 40.000 de drumeţi bătătoresc anual potecile Parcului Natural Munţii Apuseni, în special în zonele de interes turistic. Din păcate, în urma lor rămîn tot munţi. De gunoaie. Care nu sînt strînse niciodată pentru că din punct de vedere economic nu rentează. Lor li se adaugă proiecte imobiliare de amploare care se învîrt în jurul legii.
HOŢIE • Avem cu ce, n-avem cu cine
Din 2001 nişte băieţi inspiraţi au cumpărat majoritatea acţiunilor societăţii Hercules, ce are în administrare izvoarele termale şi majoritatea hotelurilor din staţiune. De atunci doar au stors bani de la puţinii turişti, fără să investească nimic în ştranduri şi în centrul istoric. Şi cel mai cunoscut ştrand din staţiune, "7 izvoare", şi-a închis porţile. Iar oamenii, obişnuiţi să vină aici ani la rînd, opresc maşinile şi îşi pun corturile într-o curbă periculoasă, bălăcindu-se la cîteva ţevi cu apa miraculoasă.
Apa roşie din inima muntelui
La Almaşu Mare poluarea este lichidă, sîngerie. Apele de mină se scurg prin comună lăsînd în urma lor o dîră roşiatică, nesănătoasă. Apele sînt acide. Atacă mediul şi bugetul localnicilor.
16 iulie 2008
Jaf fără oprelişti în peşterile României
TRAFIC • Comorile naturale ale ţării sînt devastate de reţele organizate de hoţi, încurajate de vidul legislativ
Pentru că la noi se poate fura orice, manglitori cu studii speologice şi paleontologice au ţintit patrimoniul natural. În peşterile ţării se sapă după bucăţi de fosile care ajung să valoreze mii de euro pe piaţa internaţională. Cumpărătorii autohtoni, mai puţin rafinaţi în gusturi, sînt atraşi cu stalactite şi stalagmite ciordite la comandă, după preferinţe. Din cauza lacunelor legislaţiei, prăduitorii riscă cel mult o amendă. un brand cu care atrage turiştii la poalele Detunatelor.
Prigoana după eoliene
MUNŢII APUSENI • Din Ţara Moţilor, energie electrică pentru tot Judeţul Alba
După afaceri cu gunoaie şi televiziuni, Silviu Prigoană vrea să producă şi energie electrică folosindu-se de vîntul puternic din zona Munţilor Apuseni. Dacă lucrurile vor decurge conform planului, în cîţiva ani toţi locuitorii din judeţul Alba vor fi alimentaţi de la eolienele lui Prigoană.
15 iulie 2008
Ecoturism la Fefeleagul
GREU LA DEAL CU CALUL • Urmaşul fefeleagăi încearcă să atragă turişti la detunate
Urmaşii Fefeleagăi din nuvela lui Ion Agârbiceanu s-au ruşinat generaţii de-a rîndul că au printre înaintaşi o aşa sărăcie de femeie, de care a mai auzit şi toată lumea. Vetălău, un stră-stră- strănepot, face din numele de Fefeleaga un brand cu care atrage turiştii la poalele Detunatelor.
Cocini de lux pe Valea Rîmeţului
BOII ÎNAINTEA CARULUI • Întîi au construit, acum caută să obţină autorizaţii
De cînd e lumea lume, situată în partea central-estică a Munţilor Trascău, rezervaţiei Cheile Rîmeţului nu i-a fost dat să rămînă în vecie aşa cum însăşi natura îi conturase destinul. "Rîmeţi" cu colţi de argint, cu relaţii sau funcţii pe te-miri-unde, şi-au făcut, măre!, nişte case ce se învîrtesc după soare, fără să le pese că otrăvesc totul în jur.
Kronospan, în zodia cancerului
FORMALDEHIDA • Dă locuri de muncă şi otrăveşte vieţile
La Sebeş, oamenii s-au pus de-a curmezişul construirii unei noi fabrici de formaldehidă. Şi braşovenii s-au speriat de posibilitatea de a se îmbolnăvi de cancer şi au protestat faţă de Kronospan. Deşi nu se poate spune cu certitudine că ar exista o legătură directă între substanţă şi boală, cine e dispus să rişte?
14 iulie 2008
Necunoscută nouă, apreciată în Europa
ATENŢIE ● O plantă medicinală din munţii Apuseni, "anonimă" în România, este studiată cu interes de zecile de cercetători străini care vin aici
Arnica Montana este o plantă medicinală înrudită cu muşeţelul şi este încă necunoscută în România. Atît de oamenii de rînd, cît şi de cercetători. Asemănătoare florii-soarelui, arnica creşte în cîteva zone din ţară, însă în Apuseni ea a devenit obiectul mai multor proiecte internaţionale.
Drujba Romsilva păzeşte pădurea
INVESTIŢIE ● Aurul verde a ajuns aur galben la gîtul şi mîinile pădurarilor şi şmecherilor
O parte a pădurii Parcului Natural Munţii Apuseni se află, nefiresc, sub administraţia Romsilva. La faţa locului l-am găsit
pe pădurar, în fruntea tăietorilor de lemne. Evident, nu era vorba de copaci însemnaţi pentru "recoltare". Pentru indiscreţia noastră am fost bruscaţi şi cît pe ce trimişi în vizită la spital.
12 iulie 2008
Ceahlău - Panaghia popească de la Toaca
În ditamai Parcul Naţional Ceahlău, pe ditamai vîrf Toaca, ditamai Mitropolia Moldovei şi Bucovinei construieşte ditamai clădirea sub pretextul modernizării unor chilii pentru călugări.
Purgatoriul de la Roşia Montană
TIME OUT ● Unii roşieni vor şi cu banii în buzunare, şi cu sufletul în rai
Ca să stoarcă sume cît mai mari de la compania Roşia Montană Gold Corporation, care vrea să exploateze aurul cu cianuri, localnicii şi-au plantat pomi fructiferi pe care s-a plătit regeşte şi şi-au construit cabane pe care au luat bani cît pe o vilă.
Zlatna – bătută de noroc
CurĂŢenie cu ŢÎrÎita ● Într-o parte ecologizăm, iar în alta poluăm
Minele de aur şi combinatul de cupru au adus Zlatna de-a lungul anilor în pragul unui dezastru ecologic. Cu puţini ani în urmă, vizitatorii Zlatnei, neobişnuiţi cu aerul îmbîcsit, leşinau pe capete după cîteva ore în oraş. Doamnele se trezeau cu ciorapii găuriţi de la acizii din aer.
Parcul Ceahlău e administrat lamentabil
SCANDAL ● Preşedintele CJ Neamţ promite remedierea situaţiei descoperite de Caravana JN
Oripilaţi de situaţia în care am găsit Parcul Naţional Ceahlău, am tras pe un DVD fotografiile realizate de noi şi i le-am pus la dispoziţie preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, Vasile Pruteanu.
11 iulie 2008
Obiectiv strategic străpuns de iubire
PSIHOZA URANIULUI ● Deşi toate instituţiile susţin că radioactivitatea se încadrează în parametri, oamenii se plîng de calviţie, dinţi stricaţi, unghii bolnave şi apă contaminată
Echipa Jurnalului Naţional a testat cît de păzit e un obiectiv strategic. Am pătruns nestingheriţi pe haldele de uraniu de la Băiţa, acolo unde se află şi Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive.
Sometra, zînă neagră cu coasa pe umăr
COPŞA MICĂ ● Joaca de-a responsabiitatea pe sănătatea oamenilor
Autorităţile judeţului Sibiu recunosc situaţia tristă de la Copşa Mică, cauzată de activitatea SC Sometra SA, dar nu fac nimic concret pentru a rezolva problema. Responsabilitatea pentru o decizie concretă este pasată dintr-o parte în alta.
10 iulie 2008
În 1965, localnicii îi spuneau Morga
COPŞA MICĂ ● "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.
Despre agricultura cu metale grele
"ÎNCĂPĂŢÎNARE" ● Pariu între oameni şi natura bolnavă
În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.
9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.
S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.
"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.
8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.
Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.
Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.
7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.
Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.
5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.
Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.
Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.
4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.
Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.
Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.
3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.
2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.
Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.
Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.
Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.
1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.
Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.
La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".
Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.
28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.
27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.
Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.
Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.
26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soarele începe să dezmorţească pofta de viaţă a vietăţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bipede, week-end de week-end, Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub asediu. Sute de oameni se năpustesc asupra pădurii, strivind monumentele naturii sub roţile maşinilor.
Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
