Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorul doctor Mircea Gorgan, preşedintele Comisiei de Neurochirurgie a Ministerului Sănătăţii explică, pe scurt, ce înseamnă pentru un pacient în stare atât de gravă ieşirea din reanimare.
“Problema cu Schumacher nu trebuie privită ca în filmele SF. Faptul că el nu mai trebuie să stea în reanimare şi că i se recomandă să înceapă un program de recuperare înseamnă că viaţa lui, în prezent, nu mai este în pericol şi că, din punctul de vedere al funcţiilor vitale, este echilibrat: nu are probleme respiratorii, nu are probleme cardiace, renale'', explică profesorul.
Întrebat dacă Schumi poate să înceapă deja un program de recuperare, profesorul Gorgan a precizat că da, “un program de recuperare pasivă, deoarece el nu are capacitatea de a face vreo mişcare voluntară“.“Nu se pune problema de a putea colabora cu un asemenea pacient. Pacientul trebuie inclus într-un program pentru a-i menţine funcţionabile majoritatea componentelor organismului, ca să spun aşa. Articulaţiile trebuie mişcate de către kinetoterapeut, tocmai pentru ca să fie funcţionale, pentru când va fi momentul să acţioneze voluntar. Asta înseamnă de a-i întreţine articulaţiile prin mişcări pasive sau active, dar, evident, făcute de alţii nu de către pacient. Acum, Schumacher nu contribuie cu nimic la acest program de recuperare”, explică profesorul.
Întrebat dacă simţurile pot fi active în această fază, profesorul se arată mai rezervat. “Personal mă îndoiesc. Există reacţii vegetative: de exemplu, la anumite sunete – vocea mamei, a soţiei, o melodie preferată. La aceste sunete poate avea unele acţiuni reflexe: clipeşte, lăcrimează. Cu aceste reacţii vegetative sunt de acord, dar nu pot fi cuantificate ca o dovadă a stării de conştienţă. Din câte sunt eu informat, el nu urmăreşte cu privirea, nu mestecă. Reflexul de deglutiţie este esenţial în revenirea la normalitate. Este în continuare traheostomizat, are gastreostomă, este hrănit direct în stomac. Deci să nu vă gândiţi că el se va ridica pe picioare şi va umbla”, avertizează acesta.
Care sunt speranţele în cazul acestui om care dă semne de revenire la viaţă? “Dacă ar fi în România, aş spune că sunt şanse să fie întreţinut în viaţă. Dacă este în Elveţia sau Franţa, probabil, are şanse să fie ceva mai mult. Şi la resursele lui financiare, probabil că se vor face toate eforturile. Aici este vorba de o întreaga logistică : între 6 şi 7 persoane, permanent, îl îngrijesc. Pentru că pacientul trebuie să rămână perfect funcţional: fără infecţii respiratorii, perfect din punctul de vedere al funcţiei hepatice, fără infecţii renale, nu trebuie să aibă escare, orice transpiraţie trebuie ştearsă, este necesară menţinerea unei igieni perfecte. De asemenea, trebuie păstrată şi o igienă digestivă, pentru a nu face o stază microbiană în colon. Sunt nişte probleme, care acolo sunt bine precizate în protocol. În jurul acestui om, cu siguranţă, e o adevărată uzină. Este dus în bazin, se foloseşte aparatură care-l ridică, îl culcă, se stimulează funcţia respiratorie. Aşa cum a fost ţinut în viaţă Ariel Sharon atâţia ani, fără o escară, un om de peste 100 de kilograme, sigur că se poate şi în aces caz. Dar nimic din toate acestea nu sunt făcute cu contribuţia pacientului. Dar există speranţa că i-a rămas suficient creier necompromis. Şi, dacă i se lasă timpul cuvenit, este susţinut organismul şi sunt nişte preluate funcţii, creierul îşi poate reveni. Creierul trebuie să aibă timp suficient pentru a-şi reveni. Acum, în ce măsură îşi revine, vom vedea”, explică profesorul.
Care sunt şansele ca Schumacher să-şi revină complet? “După părerea mea, şansele sunt minime. Probabil, un om în cărucior care să reuşească să comunice prin ceva. Acesta e viitorul pe care îl văd eu în cazul acestui pacient. Se poate menţine în viaţă şi funcţional un organism indiferent de gravitatea leziunilor cerebrale. Pentru cât timp? Dădeam exemplul lui Sharon care, decerebrat fiind, a fost ţinut nouă ani în viaţă. În aşa-zisă viaţă”, încheie profesorul Gorgan.
Citește pe Antena3.ro
