Tribunalul București respinge desființarea confederației sindicale CGM-UGSR

Ultima decizie a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, vine să confirme că alegațiile lansate de aceste confederații sindicale, atât în spațiul public, cât și în fața instanțelor de judecată, nu mai păcălesc pe nimeni.

Potrivit sentinței din data de 12 octombrie 2021, dată în dosarul nr. 13603/3/2021 (vezi facsimil 1), instanța a decis să respingă solicitarea SIND România, societate comercială unde confederațiile amintite sunt acționari, de a radia din Registrul de Mențiuni Speciale al Tribunalului București Sentința definitivă nr. 1450/2016 de înregistrare a modificărilor operate de Confederația Generală a Muncii - Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR) cu privire la statut, sediu, conducere etc., dar și desființarea personalității juridice a  acestei confederații pe care instanța a recunoscut-o ca moștenitorul de drept al UGSR. „Oare de ce patru confederații sindicale doresc să o desființeze pe alta? Răspunsul nu poate fi decât unul: continuarea fraudării imensului patrimoniu sindical și acoperirea acestei fapte”, scrie Dragoș Frumosu, președintele CGM-UGSR într-un comunicat transmis ieri.

„Un judecător intransigent și competent, care a interpretat solicitarea SIND România în spiritul legii și al dreptății, a decis să-i respingă cererea cu privire la desființarea personalității juridice a CGM-UGSR. Potrivit sentinței din data de 12 octombrie 2021, dată în dosarul nr. 13603/3/2021, instanța a reținut că poate radia sentința nr.1451/2016 din Registru, numai din punctul de vedere al înregistrării modificărilor, acest proces fiind încă pe rol, dar nu și desființarea personalității juridice a acestei organizații”.

Dragoș Frumosu, președintele CGM-UGSR

Liderii sindicali recunosc că nu sunt proprietarii patrimoniului

Această ultimă sentință se înscrie într-un șir de sentințe judecătorești emise în ultimii ani care devoalează jefuirea patrimoniului UGSR, organizație sindicală care nu s-a desființat niciodată, neexistând în acest sens nicio decizie a forului superior UGSR sau a unei instanțe judecătorești. Deși invocă dreptul de proprietate, liderii confederațiilor care au pus mâna pe patrimoniu recunosc că l-au preluat ilegal. De exemplu, într-un document înregistrat la cabinetul președintelui CNS „Cartel Alfa”, pe data de 8.12.2003 și transmis Curții de Apel București, Bogdan Hossu recunoștea că după 1989 nu a existat nicio decizie a instanței de dizolvare a UGSR, dar ,cu toate acestea, confederațiile sindicale apărute după 1989 și-au însușit patrimoniul, comportându-se ca adevărați proprietari. „În fapt însă, după 1990, odată cu înființarea confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național, organizații sindicale similare UGSR, acestea au preluat spre administrare patrimoniul fostului UGSR. Mai mult, acestea s-au comportat ca un adevărat proprietar, prevăzând în statutele lor că sunt continuatoarele de drept ale UGSR”, scria Bogdan Hossu într-o adresă transmisă Curții de Apel București (vezi facsimil 2).

CGM-UGSR mizează încă pe calea dialogului cu celelate confederații sindicale, pentru că astfel pot fi găsite soluții ca patrimoniul sindicatelor să rămână în proprietatea proprietarului de drept, CGM-UGSR și să fie repus în circuitul turistic, balnear și social, se mai arată în comunicat.

Un alt document aflat în posesia CGM-UGSR îl priveşte pe Victor Ciorbea, care cerea în 1995 Băncii Române de Comerţ Exterior SA să blocheze conturile în valută deschise pe numele CNSLR-Frăţia. Printre altele, în acea adresă fostul sindicalist recunoştea că s-a manifestat o lipsă de preocupare pentru conservarea patrimoniului sindical prin neefectuarea lucrărilor de reparaţii, că s-au produs deturnări de fonduri, că nu au fost prezentate bilanţuri contabile etc. Concluzia sa era că toate aceste fapte grave aruncă o imagine negativă asupra mişcării sindicale, iar blocarea conturilor  CNSLR-Frăţia până la clarificarea situaţiei juridice a patrimoniului sindical provenit din fondurile fostei UGSR este necesară. Deşi de la acel moment au mai trecut alţi 27 de ani, situaţia acestui patrimoniu încă nu este rezolvată. Între timp, multe din activele turistice s-au distrus, degradat sau au fost vândute ilegal.

Victor Ciorbea a pus la cale prima ilegalitate

Deși UGSR nu și-a încetat existența după 1989, neexistând în acest sens o decizie a organului superior UGSR sau a instanței, patrimoniul său a fost preluat de către Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România, condusă la acea dată de Victor Ciorbea, prin înscrierea în statutul său la art. 26 că fondurile sale băneşti provin din patrimoniul Comitetului Central al UGSR, dobândit de CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie. Extrem de grav este și faptul că articolul 26 din statutul de înfiinţare a CNSLR nu apare și în statutul înregistrat la tribunal. El a fost adăugat ulterior pe un statut care nu are nicio valoarea juridică, deşi el a fost folosit de-a lungul anilor în mod public de CNSLR pentru a justifica preluarea averii UGSR și a induce în eroare instanțele de judecată. 

A urmat falsificarea documentelor

Împărţirea patrimoniului UGSR la începutul anilor 1990 între CNSLR, CNS Cartel ALFA şi CSI Frăţia a avut la bază un proces-verbal încheiat la data de 4.07.1990, prin falsificarea semnăturii preşedintelui de la acea dată a Comitetului Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor şi, ulterior, a documentului intitulat „Tranzacţie Generală”, încheiat la data de 7.11.1991, dar care are la bază procesul-verbal falsificat, se mai arată în comunicat CGM-UGSR. Documentul intitulat „Tranzacţie Generală”, care este un act subsecvent unui document falsificat, conform unei decizii mai vechi a instanţei, a vizat „partajarea şi obţinerea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului Comitet Central al UGSR”, deşi acesta nu avea patrimoniu, el fiind doar o structură de conducere, fără personalitate juridică. Mai departe, acest document fals („Tranzacţie Generală”) a fost folosit de preşedinţii CNSLR Frăţia - Victor Ciorbea, CNS Cartel ALFA - Bogdan Hossu şi CSI Frăţia - Miron Mitrea la constituirea şi înmatricularea societăţii SIND România, care a preluat abuziv baza turistică a UGSR.

Instanțele încep să respingă pe bandă documentele inventate

În ultimii ani, documentele cu ajutorul cărora CNS „Cartel Alfa”, CSDR, BNS și CNSLR-Frăția au păcălit de nenumărate ori instanțele de judecată, susținând că sunt proprietarii de drept ai patrimoniului UGSR, au început să fie respinse, iar comunicatul CGM-UGSR aduce mai multe argumente. Un ultimul exemplu în acest sens este Sentinţa civilă nr. 121/10.03.2020 a Judecătoriei Babadag (menținută ulterior și de Tribunalul Tulcea) care, referindu-se la SIND România, a reținut că „reclamanta pretinde constant existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra unui număr de 298 imobile (case de vacanţă) aferente Complexului Tabăra Năvodari, însă nu susţine această afirmaţie cu înscrisuri privind naşterea acestor drepturi în mod legal şi valabil şi nici cu dovezi ale intabulării acestor drepturi în registrele de carte funciară”. Judecătorii au mai reţinut că la baza alegaţiilor reclamantei SIND România „stă afirmaţia conform căreia reclamanta ar fi continuatoarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) entitate despre care pretinde că ar fi dispărut”. Mai exact, arată instanţa în sentinţa sa, SIND România pretinde a fi deţinătoarea bunurilor UGSR, urmare a preluării acestor bunuri de la CNSLR-Frăţia, dar din înscrisurile identificate rezultă că CNSLR-Frăţia se revendică „continuatoarea”, în condiţiile în care SIND România SRL este doar o societate comercială înfiinţată de CNSLR-Frăţia împreună cu alte organizaţii sindicale. Mai mult, nici CNSLR-Frăţia nu deţine un titlu care să-i ateste dreptul de proprietate asupra patrimoniului UGSR şi, implicit, asupra taberei Năvodari. Totodată, Judecătoria Babadag mai reținea că: „În realitate, UGSR nu şi-a încetat niciodată existenţa legală, activând în continuare sub denumirea Confederaţia Generală a Muncii - CGM, astfel cum reiese din modificările aduse actelor sale constitutive, consemnate prin Sentinţa civilă nr. 1450/2505.2016, dată în Dosarul  nr. 861/93/2016 de pe rolul Tribunalului Ilfov” (vezi Facsimil 3). 

Un alt exempu în acest sens este și decizia Tribunalului Alba Iulia din vara anului 2020, prin care a menținut decizia Judecătoriei Alba Iulia de la sfârşitul anului 2019 prin care Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia se întorcea la proprietarul său de drept, Confederaţia Generală a Muncii-Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR), la 30 de ani de la preluarea abuzivă de către CNS “Cartel Alfa”, CSDR, BNS și CNSLR-Frăția. Astfel, instanța respingea cererea Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), organizație înființată de confederațiile sindicale pentru administrarea caselor de cultură preluate abuziv de la UGSR,  de reexaminare a deciziei Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din Alba Iulia prin care nu s-a permis modificarea numelui proprietarului în Cartea Funciară. În acest condiții UGSR rămânea deţinătorul de drept al clădirii şi terenului de sub ea. Ulterior, prin Decizia Civilă nr. 155/A/2020 emisă de Tribunalul Alba Iulia, s-a respins şi apelul formulat de ANCCSR. Ca în toate cazurile ajunse în instanţă privind preluarea patrimoniului UGSR după 1989, şi ANCCSR îşi motiva demersul prin faptul că este „continuatoarea în drepturi a UGSR”. Tribunalul Alba Iulia reţine însă faptul că CNSLR, condus la începutul anilor ’90 de Victor Ciorbea, nu a avut niciodată calitatea de succesor al UGSR şi nu a dobândit dreptul de proprietate asupra patrimoniului. (vezi Facsimil 4) 

Acestea sunt doar două exemple în care confederațiile sindicale apărute după 1990 au încercat să inducă în eroare instanțele judecătorești, utilizând documente false. Din păcate însă, au fost și cazuri în care instanțele au fost înșelate cu aceste documente.

Cei care au pus la cale marele jaf au ajuns în fața procurorilor

Audiaţi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în legătură cu preluarea patrimoniului UGSR, actualii şi foştii lideri ai marilor confederaţii sindicale au venit cu explicaţii care mai de care mai puerile pentru a-şi justifica faptele de la începutul anilor ’90, reamintește comunicatul citat. În urma audierii persoanelor amintite, procurorul a constatat existenţa faptelor penale de fals şi uz de fals în raport cu dosarul, dar a fost nevoit să dea soluţia de clasare, pentru că faptele s-au prescris (sesizarea procurorului venea la 28 de ani după comiterea faptelor). Potrivit Ordonanţei din 13.07.2018, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 106/P/2018 s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanţa cu propunerea de desfiinţare parţială a statutului CNSLR-Fraţia, respectiv secţiunea unde se prevede că este succesorul universal, prin absorbţie, al UGSR, iar acum dosarul este în instanță.

Scuza lui Victor Ciorbea: Am auzit la televizor

Audiați de procuror în acest caz, liderii de sindicat care au preluat patrimoniul UGSR au încercat să-și motiveze decizia de a se declara proprietarii patrimoniul UGSR inventând tot felul de motive.  De exemplu, Victor Ciorbea a declarat: „Pe data de 25.12.1989 am ascultat un comunicat de presă prin care la TVR se anunţa că UGSR, ca structură sindicală, s-a dizolvat”. Deşi recunoaşte că nu exista nicio prevedere legală care să-i permită preluarea averii UGSR, în afara articolului 26 din Statutul CNSLR, Victor Ciorbea susţine în declaraţia sa dată în faţa procurorului că pentru el UGSR încetase să existe.

CGM-UGSR mizează încă pe calea dialogului

Deși de șase ani confederațiile sindicale ne blochează activitatea, invocând tot felul de neadevăruri, în ciuda distrugerii în continuare a obiectivelor de patrimoniu și neputând dovedi niciodată dreptul de proprietate a acestuia decât prin falsuri așa cum am arătat mai sus, spune Dragoș Frumosu, președintele CGM-UGSR. „Noi încă mai credem că, așezându-ne la aceeași masă se poate discuta onest, putând fi găsite soluții, astfel încât patrimoniul sindicatelor să rămână în proprietatea proprietarului de drept, CGM-UGSR și să fie repus în circuitul turistic, balnear și social. Ceea ce a mai rămas din acest patrimoniu trebuie refăcut în foarte multe cazuri pentru că a fost distrus, iar acest lucru nu-l poate face decât proprietarul de drept, el fiind singurul care poate obține finanțări, fie că vorbim despre fonduri europene nerambursabile sau împrumuturi bancare.  Scopul nostru, al CGM-UGSR, este de a reda spre folosință acest patrimoniu oamenilor muncii, membrilor de sindicat, inclusiv celor care au contribuit la construirea lui și care astăzi sunt pensionari”, mai spune Dragoș Frumosu, președintele CGM-UGSR.