Bătrânii din azilele de stat, lăsaţi fără hrană

19 cămine de bătrâni, înfiinţate după închiderea spitalelor din 2012, sunt în pericol de a fi închise. Ele sunt finanţate în baza unui program naţional iniţiat de Ministerul Muncii. Programul trebuie prelungit printr-o Hotărâre de Guvern al cărei proiect a rămas pe circuitul de avizare odată cu schimbarea miniştrilor.

Contractele au expirat pe 31 octombrie. Teoretic, în Hotărârea de Guvern propusă, se alocă o sumă de 45 de milioane de lei pentru continuarea finanţării în următorii doi ani. Fostul ministru al muncii, Rovana Plumb, a explicat, pentru Jurnalul Naţional, că programul iniţial a primit o finan-ţare de 100 de milioane de lei, din care până acum s-au cheltuit 55 de mili¬oane. Banii sunt folosiţi pentru hrană, furnizori, utilităţi şi salarii. Lipsa unui act normativ acoperitor înseamnă pentru administratori ori că fac cheltuieli fără acoperire, ori că nu mai cumpără hrană pentru beneficiari.

Locurile în cămin, o raritate
Numărul centrelor de îngrijire finanţate de stat în România este foarte redus. Sunt judeţe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, unde există un singur astfel de cămin de bătrâni, şi altele unde nu există nici măcar unul subvenţionat de stat. În centrele private, preţurile pleacă de la 1.500 de lei pe lună, în condiţiile în care trei sferturi din pensionari au venituri mai mici de 1.000 de lei pe lună. Există şi centre de îngrijire de lux, unde bătrânii trăiesc în garsoniere cu bucătărie şi baie proprie, dar aici tarifele ajung la aproximativ 1.000 de euro pe lună. Cele 19 centre finanţate prin Ministerul Muncii au în momentul de faţă în îngrijire 970 de vârst-nici. După un principiu, din păcate, cinic, locurile acolo se eliberează doar în momentul în care un pensionar moare.

Până în anul 2060, România va ajunge pe locul doi în topul ţărilor europene cu populaţia cea mai îmbătrânită. Potrivit statisticilor, avem 3,4 milioane de bătrâni şi doar 3,3 milioane de copii.