Ordinul “Steaua României” este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român. Are o istorie pornită din domnia lui Cuza Vodă, care a creat acest ordin în 1863, numit iniţial “Ordinul Unirii”, ceea ce înseamnă că este şi cea mai veche decoraţie a ţării. Pe decoraţia creată de o renumită casă franceză de bijuterii era încrustată deviza în latină “Genere et cordres fratres” (Fraţi prin origini şi simţiri). Au fost acordate doar câteva ordine până la înlăturarea lui Cuza prin lovitura de stat, astfel încât majoritatea însemnelor au rămas în pivniţele palatului domnesc.
Ion C. Brătianu, ca prim-ministru în perioada Războiului pentru Independenţă din 1877, decide înfiinţarea unui ordin naţional care continuă seria lui Cuza. Noua distincţie este numită “Steaua României”, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, aprobată de Carol I.
Ordinul este acordat pentru merite excepţionale până în 1948, când dispare o dată cu plecarea Regelui Mihai şi transformat în Steaua Republicii în perioada comunismului. După revoluţie reapare, primul în ierarhia ordinelor, reluând vechiul nume în 1998. Regulamentul este bine structurat în privinţa acordării ordinului şi, reţinem, Preşedintele României este Capul Ordinului Naţional “Steaua României”. Ziua acestui Ordin Naţional se sărbătoreşte la 10 mai, dată care marchează, reunite, independenţa din 1877 şi Ziua Regelui.
Am dat aceste informaţii pentru a înţelege mai exact încărcătura discuţiei pentru retragerea Ordinului acordat lui Laszlo Tökes. Pastorul a fost decorat prin decretul lui Traian Băsescu în 17 decembrie 2009, la două săptămâni de la câştigarea unui nou mandat prezidenţial.
În campania electorală, Băsescu Traian a primit sprijinul puternic al populaţiei maghiare, pentru care preşedintele reales i-a adresat mulţumiri publice. Motivaţia în decret era însă legată de meritele lui Laszlo Tökes în declanşarea evenimentelor din decembrie 1989 de la Timişoara. În 2009, trecuseră 20 de ani de la Revoluţie şi “meritele” lui Tökes Laszlo fuseseră deja filtrate de documentele scoase din arhivele serviciilor de Securitate. În plus, probleme complicate din viaţa personală puneau “tuşe” apăsate pe portretul pastorului intrat în politică. Chiar de la decorarea lui cu cel mai înalt ordin al României au apărut opinii critice faţă de recunoştinţa la nivel înalt acordată lui Tökes. Imediat după 1989 acesta s-a remarcat prin acţiuni politice la nivel naţional sau internaţional care puneau făţiş în discuţie statul naţional unitar, integritatea graniţelor şi pledau pentru autonomia pe criterii etnice. Tökes este de 23 de ani portavoce a celor mai şovine cercuri care nu pot accepta Marea Unire din 1918, el decretând 1 Decembrie “Zi de doliu pentru maghiarime”. Ceea ce a determinat, în fine, o reacţie mai dură la adresa declaraţiilor lui Tökes a fost apelul lui pentru instituirea unui Protectorat în Transilvania.
Cu “Steaua României” pe piept, Tökes luptă în cele mai înalte instituţii europene pentru desfiinţarea suveranităţii naţionale asupra Transilvaniei, visul de aur al iredenţei maghiare. Traian Băsescu, şeful Ordinului, se ascunde în fraze ceţoase când trebuie să-şi combată prietenul şi susţinătorul politic.
Sunt voci care susţin că retragerea decoraţiei ar semnifica o lovitură dată memoriei Revoluţiei din 1989.
Această logică ar fi valabilă doar în cazul în care pierderea identităţii naţionale a României şi înfiinţarea unui protectorat în Transilvania ar fi fost obiectivele revoluţiei.
Nimic mai fals! Prin menţinerea lui Tökes Laszlo în interiorul Ordinului “Steaua României” se decredibilizează cea mai înaltă distincţie a ţării. Şi simbolurile ei, plecate acum 150 de ani ca un mesaj statornic pentru Unire.