Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Drama unei românce este simptomatică pentru destinul multor conaţionali care îşi caută norocul în Germania şi în restul Europei. Geanina Scrimiciuc a vrut să uite România şi a plecat în octombrie 2008 din Certeju de Sus (judeţul Hunedoara), în direcţia Bayern (Germania). A durat ceva până şi-a găsit de lucru la o măcelarie din Waldkraiburg. O muncă grea, dar plătită bine. Câştiga între 1.300 şi 1.600 de euro lunar, în funcţie de numărul de animale sacrificate, orele suplimentare şi turele de noapte. „Este un salariu mare faţă de ce se câştigă în România. Acolo se câştigă aproximativ 150 de euro lunar. Asta dacă ai noroc, fiindcă mulţi nu găsesc nimic de lucru”, spune Geanina pentru cotidianul berlinez Tageszeitung. „Am vrut să las în urma mea sărăcia şi lipsa perspectivelor. Mi-am lăsat fiul de şase ani în grija bunicilor şi am plecat, la recomandarea unui cunoscut, la Waldkraiburg”, motivează femeia de 37 de ani decizia de a părăsi ţara. Şansa unui tată pentru familia ei nu a existat niciodată. „Complicat. El are propria lui familie”, mărturiseşte ea. „Am plecat cu 2.000 de euro din România. Încă 600 am primit de la mama mea. După primele trei luni în Germania nu mai aveam nici un ban”, explică ea uşor amuzată de faptul că, deşi era cetăţean european cu drepturi pe piaţa muncii, a durat trei luni până a primit drept de muncă. „Eram şase femei la măcelărie. Între timp ni s-au alăturat alte trei. Lucram pentru concernul olandez Vion cu sediul central în Eindhoven, dar noi eram plătite de un subcontractant. Aproximativ 700 de vite erau sacrificate zilnic. „Animalele erau aduse noaptea, îndopate de dioxid de carbon. Apoi erau înjunghiate, agăţate şi ulterior ciopârţite. Condiţiile de muncă erau extreme. Fiecare mişcare trebuia executată cu maximă atenţie şi rapiditate, doar eram plătite la bucată. Combinaţia de sunete scoase de animale şi de ferestrău era aproape insuportabilă. Nu mai zic de miros şi de faptul că stăteam permanent în sânge şi în condens. Am suportat pentru salariul bun şi pentru că aveam încredere în sistemul legal german”, îşi aminteşte Geanina.
Condiţii de lucru
Sperând că îşi va impresiona şefii, ea accepta ture duble. „Am învăţat repede, am fost harnică şi m-am descurcat foarte bine. Acceptam ture duble, zi şi noapte, uneori toată săptămâna. Vroiam doar să aud din gura şefului meu că sunt cea mai bună”, explică ea. Drama ei a început în data de 29 iunie 2012 când firma subcontractantă, care o plătea, a intrat în insolvenţă. Munca la măcelărie a continuat, dar nu şi pentru ea. Alţi doi subcontractanţi au încheiat imediat un acord cu măcelăria şi şi-au angajat alţi oameni. Geanina şi colegii ei au fost anunţaţi încă din acea zi că sunt disponibilizaţi. Unul dintre subcontractanţi s-a arătat interesat să îi reangajeze pe muncitori. Unii urmau să primească contracte germane, însă Geaninei şi colegilor ei români li s-au propus contracte româneşti ale unei firme din România.
Şmecherii financiare
Noul contract prevedea că salariul urma să fie puţin mai mic, dar nu semnificativ. Diferenţa esenţială era că banii erau încasaţi în mână, doar suma de 173 de euro urmând să fie transferată într-un cont din România. „Practic, firma garanta pe hârtie salariul minim pe economie şi faptul că angajatul este asigurat medical. Pentru angajaţii români de pe teritoriul Germaniei asta înseamnă că nu au parte de asigurare medicală în Germania. De obicei, aceştia se tem să se prezintă la medic de teama costurilor extrem de ridicate”, notează jurnaliştii de la Tageszeitung.
Contracte
Geanina a refuzat să semneze noul contract şi a solicitat unul german. Ea a fost concediată la 31 iulie 2012. „Şeful mi-a zis că sunt două variante. Ori semnez contractul, ori plec. Am fost singura muncitoare din România care a solicitat contract nemţesc şi sunt singura care a fost dată afară. În rest, au mai concediat 60 de muncitori germani, polonezi şi unguri”, spune românca. Fiindcă nu mai avea nimic de pierdut, Geanina Scrimiciuc a solicitat ajutorul unui sindicat. Johannes Specht de la sindicatul NGG, cu sediul în Rosenheim, a preluat cazul ei. El a încercat să clarifice ordinea celor întâmplate şi a organizat un miting al celor demişi în faţa măcelariei. Mai mult, el a formulat o plângere împotriva subcontractantului. „Să le propui angajaţilor o întrerupere a contractului şi apoi să îi angajezi în acelaşi domeniu, în aceleaşi condiţii de muncă, cu aceeaşi activitate, nu merge. Aici e clar vorba despre un transfer de operaţiuni. Dar asta după legea germană înseamnă că muncitorii trebuie angajaţi automat pe timpul unui an în aceleaşi condiţii”, spune Specht.
Înşelătorie
Sindicatul NGG suspectează că totul ar fi o „inginerie financiară şi o înşelăciune socială în mare stil”. „De fiecare dacă când se schimbă firma subcontractantă, salariile angajaţilor scad. O firmă este falimentată, apoi apare imediat alta. O operaţiune extrem de uzată în domeniul măcelăriei. Firma subcontractantă Global a existat doar un an, înainte se numea Wiro. Concernul Vion câştigă în urma acestor contracte de dumping, deoarece plăteşte mai puţin decât valorează munca în sine. Nu există un consiliu al muncitorilor fiindcă aceştia se tem pentru locurile lor de muncă”, explică Specht. Într-un comunicat de presă dat publicităţii de concernul Vion, acesta dezminte acuzaţiile şi acuză muncitorii că au inventat această poveste. Vion susţine că nu are nici o legătură cu politica de angajare şi salarizare a subcontractanţilor. „Preluarea angajaţilor de la firma aflată în insolvenţă de către noua firmă nu poate fi influenţată de Vion Food Group”, se arată în comunicatul amintit. Reprezentanţii noului subcontractant CCF nu au dorit să comenteze incidentul.
Planuri
Între timp, Geanina Scriminiuc a obţinut permisul de muncă în Germania şi nu vrea să revină prea curând în ţară. „Vreau să lucrez într-un nou domeniu. Să am grijă de bătrâni, dar sper ca până atunci să beneficiez şi de şomaj. Dacă o să ştiu să economisesc, nu o să am probleme cu supravieţuirea. Ce mă doare cel mai mult este că mi-am pierdut încrederea în statul de drept german. Nu pot să înţeleg cum a fost posibil aşa ceva. Nu am trăit ca o ţigancă pe marginea străzii sau ce or mai crede oamenii despre noi. Plătesc inclusiv taxa TV statului german. Dar ce mi-au făcut, nu este normal”, a încheiat Geanina pentru Tageszeitung.
deak.istvan@jurnalul.ro
