Ninge în Piaţa Universităţii, un poem de Lucian Avramescu

Ninge in Piata Universitatii
Ninge frumos, cum n-a mai nins demult
Ar trebui sa fim aici cu totii
Inima-mi spune, iata o ascult.

Scandeaza-n cor multimi alaturate
Jos dictatorul, jos si clica lui
Am mai trait acest moment
odata
Intre aceleasi ziduri si statui.

Ninge frumos, pe jos e iarasi
sange
O fata a cazut pe caldaram
Multimea ca un rau de foc se scurge,
Toti ne iubim si totusi ne uram.

Calau-i undeva, nimeni nu stie
Daca e-n pestera sau in palat
Fugit-a oare sau in bascalie
Ne ia pentru macel la numarat?

Poporul e aici, aici e oare?
Cine sunt cei ce trag din nou in noi
De unde vin cartusele si moartea
Avem iar hrube pline cu strigoi?

Ninge in Piata Universitatii
Ninge frumos sau ninge iar urat
O mama plange, un jandarm loveste
Sa spun mai mult?
Nu, e destul atat.

• Lucian Avramescu

Manifest in Piata Universitatii
Veniti aici, sosit-a iata vremea
Iesiti din lasitatea astor ani
Nu mai rabdati sa hahaie calaul
Reinviati eroicii golani.

Ne-a luat destul, ne-a confiscat cu totul
Credinte, demnitate, pensii, bani
Ne-a omorat parintii si bunicii
Nu insa calitatea de golani.

Veniti in Piata Universitatii
Istoria a inceput in strada
Cu tancuri care-au navalit spre noi
Si-o tare, neinvinsa baricada.

Nu stati in case, e prea frig in voi
Nu v-amagiti ca ard calorifere
Traiti caldura frigului de-afara
Istoria-n tumultul ei va cere.

Goniti calaul, plece clica lui
Trimiteti-l sa spele punti afara
Plecati! – ne-a zis. Sa plece el intai
Luandu-si paji pe Udrea si pe Hoara
Si dati-i si un pasaport valabil
Pe care scrieti javra ordinara.

Veniti in Piata Universitatii
Veniti cat nu e inca prea tarziu
Veniti bunici, chemati-va nepotii
Predati istoria din tata-n fiu
Nu teoretic, ci pe viu
Altfel va fi doar moarte si pustiu.

• Lucian Avramescu