x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Terapie / Poezia invinge boala

Terapie / Poezia invinge boala

05 Mar 2006   •   00:00
Terapie / Poezia invinge boala

O femeie tintuita de peste 20 de ani intr-un scaun cu rotile nu s-a dat batuta in fata destinului si continua sa lupte cu viata. Arma ei: poezia.

Surpinzator poate pentru situatia in care se afla, Dana Diaconu zambeste mereu. Desi sufera de paraplegie spastica cronica, adica nu isi poate misca mainile si picioarele, ea nu se lasa invinsa de boala. De curand si-a lansat al doilea volum de versuri: "Desculta pe un picior de crin".

POVESTE. A facut doar patru clase, pentru ca boala de care sufera a dus-o la Caminul-spital de bolnavi cronici irecuperabili din Harlau, la 12 august 1986. A fost internata de parinti, dar nu ii condamna pentru gestul lor. A invatat sa infrunte realitatea. Dana Dascalu isi povesteste viata prin versuri, pe care le-a compus cu ajutor divin: "De la Dumnezeu vine versul. Eu nu am cultura. Am facut patru clase, asa ca la nivelul asta nu pot spune ca am invatat foarte mult, dar am trimiteri de la Dumnezeu care sunt binefacatoare pentru mine", povesteste femeia. In ciuda trupului neputincios, isi lasa mintea sa creeze. Primul volum: "Totul sau nimic" i-a aparut acum cinci ani. "La inceput erau niste versuri mai scurte si le faceam in gand. Doua, trei pana la patru strofe pe care le dictam a doua zi unei persoane. In timp le memoram sa nu le uit. Pentru al doilea volum, am apelat la ajutoare, nu am mai mers pe exercitiul memoriei", spune Dana Dascalu.

SPERANTA. Caminul-spital de bolnavi cronici irecuperabili din Harlau este acum casa ei. S-a obisnuit acolo si nu vrea sa plece: "E prea tarziu acum sa plec. Daca era la inceput, cand m-au dus acolo era altceva. Acum e prea tarziu. M-am obisnuit la camin. Am anumite tabieturi, oamenii imi sunt cunoscuti si ma ajuta la nevoie. Cateodata imi vine sa plec, dar caminul e casa mea. E o solutie de a sta undeva". Cu vocea gatuita de emotie, Dana promite ca va continua sa faca ce stie cel mai bine: sa compuna versuri. "Nu ma mai intreb cum ar fi fost daca...? Sunt eu, cea de acum, o fiinta care nu a renuntat sa lupte, care a visat si care a crezut in eul interior", scrie ieseanca in prefata celui de-al doilea volum de poezie.

×
Subiecte în articol: observator