Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Elena Udrea a pierdut încă un proces intentat Jurnalului Naţional. Instanţa a stabilit că fostul ministru nu a suferit nici un prejudiciu de imagine în urma articolului "Udrea vrea să pună mâna pe publicitatea din Capitală", publicat în data de 17.08.2010 în Jurnalul Naţional.
Supărată din cale afară de afirmaţii precum "Elena Udrea, prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe care-l conduce, intenţionează încet, încet să pună monopol pe tot ce mişcă în Capitală" sau "Ultimul pas pe care l-a făcut Elena Udrea a fost să ia Inspectoratul de Stat în Construcţii", ministresa ne-a dat în judecată.
Prin acest proces, fostul ministru al Turismului a cerut despăgubiri în valoare de 100.000 de lei, reprezentând daune morale menite a-i repara imaginea, reputaţia, onoarea, prestigiul şi credibilitatea care i-ar fi fost afectate.
Secţia Civilă de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins plângerea Elenei Udrea ca neîntemeiată, subliniind faptul că presa are libertate de exprimare, putând emite judecăţi de valoare.
Acesta nu este primul proces în care instanţa respinge cererea Elenei Udrea. Fostul ministru a dat în judecată editura Intact pentru articolul "Udrea, spectacol de 190.000 de euro", dar instanţa i-a respins cererea ca fiind neîntemeiată, menţionând faptul că presa nu trebuie să se transforme în purtător de cuvânt al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Udrea s-a simţit ofensată
Reclamanta Elena Udrea Gabriela a considerat articolul "Udrea vrea să pună mâna pe publicitatea din Capitală" ca fiind "un real atac la persoană, menit să inducă cititorilor suspiciunea de corupţie, iresponsabilitate şi de abuz în utilizarea/cheltuirea banilor publici". Udrea susţinea că "prin intermediul articolului se realizează un real atac la persoană, pentru că nu sunt suficiente simplele afirmaţii tendenţioase care nu au nici un suport, în realitate, cele două jurnaliste tranşând foarte clar situaţia prin producerea de scenarii SF, menite să inducă cititorilor suspiciunea de corupţie, iresponsabilitate şi abuz în utilizarea/cheltuirea banilor publici".
Elena Udrea a reclamat faptul că în cuprinsul articolului din ziar se fac afirmaţii defăimătoare la adresa sa în legătură cu elaborarea Regulamentului cadru pentru amplasarea mijloacelor de publicitate în municipii şi oraşe, precum şi la existenţa unei colaborări frauduloase între MDRT şi JC Decaux în cursul anului 2009 pentru mai multe evenimente internaţionale. Udrea a susţinut că "articolul în cauză i-a lezat dreptul personal nepatrimonial la onoare şi reputaţie, iar prin acuzaţiile aduse a suferit un prejudiciu de imagine constând în atingerea adusă reputaţiei, prestigiului ca şi persoană, cât şi în calitate de ministru, precum şi credibilitatea instituţiei şi legalitatea actelor normative elaborate de către aceasta, dar şi relaţiile cu partenerii interni şi externi", se arată în motivarea depusă la dosar. În ceea ce priveşte prejudiciul, însuşi cuantumul daunelor morale solicitate nu a fost explicat, nefiind arătat în ce mod acestea au fost calculate.
Afirmaţiile din articol pleacă de la fapte reale
În urma întâmpinarii formulate de Editura Intact şi a înscrisurilor depuse la dosar, instanţa a decis că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii cauzale şi a vinovăţiei pârâţilor.
Astfel, instanţa s-a convins că "criticile aduse contractelor încheiate de MDRT cu firma JC Decaux, care a făcut publicitate pentru România în anul 2009, la Paris, Roma şi Milano, pleacă de la fapul că aceste contracte au fost analizate de către Comisia de Anchetă Parlamentară, pentru sumele plătite acestei firme şi pentru oportunitatea lor". În concluzie, "toate afirmaţiile făcute de autoarele articolului pleacă de la fapte reale, fiind scrise în stil gazetăresc şi au caracterul unor judecăţi de valoare, în cazul cărora Curtea Europeană a Drepturilor Omului exceptează obligaţia autorului de a face dovada veridicităţii".
Instanţa a mai reţinut că "libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului ei". CEDO face distincţie între fapte şi judecăţi de valoare, arătând că "existenţa faptelor poate fi demonstrată, în tip ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit".
Mai mult, Curtea a accentuat că libertatea jurnalistică include recurgerea la o anumită doză de exagerare, într-o societate democratică presa având un rol indispensabil de "câine de pază", putând să-şi exercite aptitudinea de a da informaţii cu privire la probleme de interes general.
În plus, "Instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei prejudiciului moral, jurnalistele, acţionând cu bună-credinţă, s-au conformat obligaţiei obişnuite care le incumbă, de a verifica o declaraţie factuală". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare decât sub condiţia demonstrării veridicităţii lor. Luând în calcul aceste aspecte, Judecătoria Sectorului 1, Secţia Civilă, a respins cererea reclamantei Elena Gabriela Udrea ca neîntemeiată, deoarece pârâţii şi-au exprimat un drept prevăzut de Constituţie, şi anume dreptul la exprimare, ceea ce înlătură caracterul ilicit al faptei, nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
