Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un azil privat pare să fie afacerea momentului în România. Cu copii din ce în ce mai ocupați, care muncesc și 12 ore pe zi sau chiar sunt plecați din țară, bătrânii noștri sunt îngrijiți de străini, contra cost. Și pentru că nu au loc toți în sistemul de stat, centrele private de îngrijire pentru vârstnici au apărut precum ciupercile după ploaie. Numai în județul Argeș sunt 20, dar nu toate au și acreditare, ci doar șapte. Pentru că legislația și cerințele sunt grele, mulți proprietari ai unor astfel de locuri aleg să funcționeze în regim hotelier.
„Un subiect pe cât de actual, în aceeași măsură, trist. Există astfel de structuri de cazare cu iz de afacere periculoasă pentru că nu au acreditare de funcționare pentru destinația reală, cea de îngrijire și monitorizare a bătrânilor. Mai mult, prețurile destul de mari nu justifică asistența și confortul celor cazați”, ne explică Flori Grigoraș, consultant financiar pe acordarea de fonduri europene, iar spusele ei sunt confirmate de mai multe instituții. În primul rând, de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilulului Argeș, cea care are în subordine șase unități de îngrijire a persoanelor vârstnice, dar care nu are niciun cuvânt de spus în ceea ce privește acele locuri care au regim privat. Legea nu presupune ca instituția să își dea avizul pentru îngrijirea bătrânilor deși asta face pentru statul român. Nici măcar nu au informații despre câte sunt în mod oficial. Regulamentele pentru funcționarea unor astfel de centre sunt elaborate de Ministerul Muncii, iar în teritoriu de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială.
Nimic nu e gratis
Viața într-un astfel de centru este oricum, însă numai ieftină nu. Am luat, prin sondaj, informații de la mai multe centre din Pitești și așa am aflat că nu există preț mai mic de 1300 lei. Asta include cazare în camere cu mai multe paturi, trei mese, dar și asistență medicală. Dacă bătrânul are nevoie de scutece sau alte îngrijiri speciale, prețul crește cu cel puțin 200 de lei.
Proprietarii unei asemenea afaceri au deschis primul centru în 2014, iar un an mai târziu și pe al doilea, pentru că au avut solicitări. Alt telefon, alte prețuri. Pentru a interna o bătrână la un cămin aflat la doi kilometri de Pitești aflăm că trebuie să plătim prețuri de la 1500 de lei și că, dacă vrem, li se organizează petreceri aniversare sau picnicuri și plimbări în aer liber, cu cost suplimentar. Cu alte cuvinte, afacerea azilului este bine pusă la punct și nimic nu se face gratis. Cine vrea fără bani, nici la Stat nu are loc pentru că nimeni nu îi instituționalizează pe bătrânii singuri fără să achite o sumă. În locurile patronate de Direcțiile de Asistență Socială prețul este la jumătate, dar paturile sunt puține. Mai mult decât atât, cineva trebuie să își ia angajamentul că îl va lua pe bătrân după deces și se va ocupa de înmormântare, iar lipsa unei astfel de hârtii îi lasă pe mulți pe străzi. Pentru că nu toți cei care își duc bătrânii în azile private câștigă foarte bine, cei mai mulți plătesc serviciile cu ajutorul pensiilor părinților. La acestea se adaugă și ajutorul de handicap pe care îl primesc în jur de 95 la sută dintre oamenii ajunși în astfel de locuri. Direcția de Sănătate Publică este cea care verifică dacă, la asemenea prețuri, sunt respectate și normele de igienă, iar în Argeș au sancționat două astfel de locuri. „Pe lângă plângerile care vin de la aparținători, noi avem și controale tematice pe care le facem de mai multe ori pe an. Asta, bineînțeles, la unitățile acreditate, cele care au declarat ca și obiect de activitate, îngrijirea bătrânilor. De la începutul acestui an am avut o singură plângere făcută de un membru al familiei care voia să îl mute pe bătrân de acolo și nu reușea, dar nu am aplicat amendă pentru condiții“, ne-a spus Sorina Honțaru, directorul Direcției de Sănătate Publică Argeș.
La Pitești, azilele private sunt patronate de medici, de foști asistenți sociali sau chiar de familiile unor preoți. Le-am propus câtorva să interneze o bătrână, caz ipotetic, agresată de fiu și cu o pensie de 1000 lei, dar au refuzat. Ori vii cu toți banii, ori nu le treci pragul. Pentru acest sector nu există surse nerambursabile de finanțare, ceea ce ar ajuta la o mai bună monitorizare a locurilor de acest fel, așa că doar afaceriștii cu bani pot intra pe piață.
Acreditarea centrelor de îngrijire se obține în baza mai multor legi, printre care Legea 197/2012 privind asigurarea calității în servicii sociale, dar și prin ordine de ministru care se referă la standarde minime de calitate și la standarde minime de cost.
