E rost de șezătoare în buricul Bucureștiului

Portul popular românesc a revenit din nou în atenția publicului, așa că vedem la tot pasul, haine inspirate din folclor. În vremuri­le astea, când iile făcute din materiale proaste și cusute la mașină păcălesc ochii neștiutorului, în București, femei de toate vârstele se întâlnesc în fiecare miercuri la o șezătoare, unde se îndrumă unele pe altele pentru crearea unor ii autentice, după modele culese din albu­me vechi, cu foi îngălbenite.

Miercuri seară, la o cafenea din București, e o rumoare cum nu te-ai aștepta să găsești într-un loc unde oamenii vin să lucreze pe laptopuri și să citească. În spatele încăperii, la șase mese, câteva femei vorbesc și râd, spre disperarea Victoriei care le tot zice: „Haideți să ne așezăm să discutăm detaliile, că acum încep fetele să plece!”. Printre prăjituri, ciocolată, fursecuri, poșete, altițe începute, ii salvate de la pieire și unele ce abia se nasc, pe un bilețel de pe masă scrie: „De la ora 18 aici se coase”.

La începutul anului 2015, arhitecta Ioana Corduneanu a lansat pe grupul de Facebook ”Semne cusute în acțiune”. Apoi a început un lung șir de șezători moderne. În martie 2015 a fost prima dată când au părăsit mediul online și s-au întâlnit față în față, la o bibliotecă, iar de atunci se văd regulat miercurea, la șezătoare, la Seneca Anticafe. Prea puține lucrează efectiv la întâlnire, căci sunt atâtea de discutat și de făcut. Trebuie să împartă pânza, ațele, mărgelele și paietele pentru care dau comandă împreună, trebuie să ceară indicații celor mai pricepute, despre numărul de fire pe care să le folosească sau să consulte albume vechi ca să găsească modele autentice de costume populare.

Însă nu fac șezătoare doar în cafenea, unde Victoria Bizon, femeia despre care se spune că le ține în priză, a numărat 200 de persoane cu vârste între 19 și 65 de ani și cu meserii din cele mai diverse, ci și în online, unde s-au adunat toate pe pagina ”Șezătoare București”. Grupul de pe Facebook a adunat până acum aproape 7.400 de like-uri. ”Noi nu ne întrebăm niciodată ce lucrăm. Avem o perioadă scurtă de timp pe care o petrecem aici, la şeză­toare, în care vrem să aflăm tot ce ne interesează”, mă lămurește Cristina Munteanu, asistentă medicală.

Victoria a fost tot asistentă medi­cală, iar timpul liber pe care i-l oferă pensionarea și-l dedică vizitării muze­elor de etnografie și a meșterilor popu­lari din toată țara, fotografierii în detaliu a celor mai prețioase ii care îi ies în cale și promovării autenticității românești. Tot ea le impulsionează, la șezătoare, pe cele care își pierd elanul atunci când dau de greu.

Adriana Melinte are 28 de ani, lucrează într-o corporație, și spune franc despre începutul ei în cusut că a fost unul prost. Povestește că în primele luni numai a cusut și a descusut, până când și-a dat seama că n-o să se încadreze în timp ca să parti­cipe la concurs, așa că s-a relaxat și a început să întrebe în stânga și-n dreapta.

De fapt, cam așa încep aproape toate poveștile fetelor de aici: numai cu nasturi cusuți acasă, dar cu pasiune pentru portul popular, cu un prim pas în mediul virtual, urmat de curajul de a începe o ie și de nevoia de a se aduna, față în față, cu cei la fel de pasionați ca ele. Cusutul le prinde, învață modele, încep să alerge prin muzee după straie rare, iar uneori uită de treburile casnice și se-nfundă într-o meditație pentru creier și un exercițiu pentru ochi, până când le pică acul din mână.

Îşi poartă iile la petrecerea de Crăciun

Înainte de Crăciun, pe 14 decem­brie, fetele din grupul „Șezătoare București” fac o petrecere la care fiecare poartă ia pe care a lucrat-o sau costumul pe care și l-a cumpărat pe parcursul anului. Dansează dansurile populare pe care le-au învățat la seratele pe care le-au organizat o dată la două luni, gustă bucate românești și se veselesc.

Expoziție cu replici celebre

Între 3 și 17 decembrie, la Muzeul Țăranului Român, vor fi expuse 40 de replici pentru 40 de cămăși româ­nești care se af lă păstrate în cele mai mari muzee ale lumii. 33 de femei din toată țara, membre ale comunității „Semne cusute în acțiune”, au lucrat după fotograf ii ca să aducă înapoi, acasă, ii expuse în Metropolitan Museum din New York, Muzeul de Textile din Canada, Muzeul Etnograf ic din Geneva, Muzeul de Textile din Lyon, Muzeul Horniman din Marea Britanie, British Museum din Londra și Muzeul de Etnograf ie din Sankt Petersburg.