Rusciori, satul în care liniştea îţi picură în suflet

Foarte aproape de Sibiu, în drumul spre lacurile sărate

În inima Transilvaniei, Mărginimea Sibiului şi împrejurimile îţi dezvăluie, dacă eşti dispus să-i asculţi tainele, numeroasele sale "secrete". Dacă vei poposi la Sibiel vei fi, călătorule, cu singuranţă impresionat de frumuseţea locului şi de statornicia locuitorilor săi. De vei merge la Sălişte, asemenea. Acelaşi lucru pot spune şi dacă vei vrea să descoperi Ocna Sibiului, "litoralul" Sibiului, cum îi spun localnicii.

Dacă te abaţi din drumul spre Ocna Sibiului, la Rusciori, la doar 8 kilometri de Sibiu, vei  descoperi o oază de linişte şi de frumuseţe. Vei găsi un vechi sat săsesc aşezat între dealuri domoale, cu un peisaj tulburător prin adâncimea depărtărilor.

De aici ţi se înfăţişează o imagine pitorească. Se văd Munţii Făgăraş şi Munţii Cindrel. Aşezarea nu i-a fost străină nici lui Nicolae Iorga, care a descris-o în "Paginile alese din însemnările de călătorie prin Ardeal şi Banat": "Un drum paralel cu al Săliştii, duce spre Ocna. În stânga sunt zimţii albaştri ai munţilor, cei făgărăşeni de o parte, ai Răşinarilor de alta şi prin crestătura dintre alte două şiruri se gâceşte valea strâmtă a Oltului. În dreapta sunt deluleţele pe care le pătează viile Sibiului, iar mai departe mijesc acoperişurile de ţiglă roşie, amestecul de alb şi trandafiriu, supt livada pomilor bătrâni, unde e Rusciorul, sat cucerit pe jumătate asupra saşilor".

Deşi au trecut mulţi ani de când scriitorul a fost impresionat de această aşezare, şi astăzi, felul oamenilor de a-şi duce traiul este acelaşi cum l-au moştenit de la străbuni. În feudalism, Rusciorul, cum se numea pe atunci, se afla pe o importantă arteră comercială numită "drumul sării": Ocna Sibiului - Rusciori - Mag - Amnaş - Apoldul de Jos - Sebeş - Alba-Iulia, intinerar pe care în secolele XVI-XVIII circula şi serviciul de poştă.

ASTĂZI. La Rusciori liniştea te însoţeşte la orice pas. Pe dealurile din preajmă, la stâne, adunaţi în jurul focului seara, bacii încă deapănă poveştile îngânate cândva de moşii lor. În sat, gospodarii au propria rânduială. Nici un lucru nu poate fi altfel decât aşa cum trebuie să fie. Aproape de centrul localităţii, pe o uliţă laterală, un drum ne-a călăuzit spre Pensiunea Carelor. De cum păşeşti în curte, mireasma numeroaselor flori (trandafiri, petunii, regina nopţii şi multe altele) te îmbie. Astăzi, carele şi trăsurile care plimbau îi odinioară pe boieri şi pe cucoane se odihnesc la pensiune şi poartă doar povara ghivecelor cu petunii. Ne-au întâmpinat gazde bune Iulian Preda, soţia sa, Ramona, şi cel mai mic membru al familiei, Iulia, o fetiţă de 3 anişori, isteaţă foc. De la Iulian Preda, specialist în turism (împătimit, am putea spune, fără să greşim), am aflat povestea micului sătuc Reussdörfel (Ruscior în limba germană), unde la începuturile aşezării şi-au găsit loc de temelie românii, bulgarii (consideraţi ruşi, de unde şi numele satului) şi saşii (de unde provine denumirea dörfel - sătuc în limba germană). "Se spune că la începuturi s-ar fi aşezat aici nişte străini, între Şura Mică şi Cristian, care şi-au construit şapte locuinţe modeste. După 20 de ani, numărul acestora a crescut, locuitorii muncind în două sate învecinate, neavând nici pământ, nici inventar agricol. În pădurea învecinată se stabilise o bandă de tâlhari care îi prăda pe negustorii şi pe călătorii de pe "drumul regal". Într-o zi ar fi fost prădată şi o localnică, iar fiul ei dus în captivitate. Femeia a preparat o licoare pe bază de iasomie. A dat-o, spunând că-i vin, căpitanului tâlharilor, Râpa, care a adormit, fiind astfel prins. Drept răsplată, femeia a primit hotar propriu localitatea  eliberată de teroarea hoţilor, iar gospodarii care s-au stabilit aici au fost scutiţi de impozite".

La Rusciori, dimineaţa, când oamenii se pregătesc să meargă la muncă, dar şi seara, când se întorc la gospodării, se declanşează o uşoară forfotă. Dar nu gălăgie. Se aude mugetul câte unei vaci însetate, precum şi lătratul câte unui câine ori scârţâitul roţilor vreunei căruţe. Atât. Cercetând uliţele satului, poţi merge în voie fără să trebuiască să te dai în lături la trecerea maşinilor. Zgomotele mai mari ori mai mici produse de motoarele automobilelor sunt foarte rare.

MONUMENT ISTORIC. În mijlocul satului se află o biserică foarte veche: evanghelică. Aici, spun localnicii, s-ar afla cea mai veche orgă după cea regăsită la Râşnov. Locaşul este construit în 1496 de locuitorii satului Rusciori, care, pentru a se apăra de atacurile turcilor, au decis să îşi facă o biserică de tip cetate. Nu este vorba însă despre o biserică fortificată, ci de una simplă. A fost iniţial o mică biserică sală romanică fără clopotniţă şi cu un cor de formă rectangulară. În jurul anului 1500 s-au făcut modificări (deasupra corului se ridică turnul clopotniţă) şi renovări în 1699, iar mai apoi, în 1725. Altarul datează din 1734, baldachinul amvonului din 1735 (pictat de Martinus Stock). Unul din cele trei clopote datează din 1742. Cum saşii au plecat masiv după revoluţie, şi-au vândut locuinţele şi s-au mutat în Germania, astăzi, în biserica evanghelică sunt foarte rare slujbele. Nu prea mai au pentru cine să fie ţinute. Credincioşii, majoritatea creştin-ortodocşi, se adună negreşit la biserica satului ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, unde, prin dăngănitul clopotului, dimineaţa, se vesteşte chemarea la Sfânta Liturghie.

O ploaie caldă se aşază peste sat, iar picăturile se îmbibă în pământul însetat, răspândind miros de lut. Cu paşi grăbiţi am revenit la Pensiunea Carelor, unde mirosul de ţărână se împletea cu mireasma florilor, iar răpăiala de vară se făcea auzită ca un ropot în liniştea care-ţi picura în suflet.

UTIL
· Transport. Rusciori se află la doar 8 km de Sibiu, accesul spre localitate fiind din zona Aeroportului Internaţional. Foarte aproape de Rusciori se află Ocna Sibiului, lacurile sărate de aici fiind foarte apreciate pentru beneficiile terapeutice.

· Cazare. Pensiunea Carelor din Rusciori îşi pune amprenta asupra turiştilor care-i calcă pragul. Pe lângă linişte, veţi găsi aici o grădină cu flori parfumate care înconjoară numeroasele care seculare.