A fost odata un cioban...

"Trebuie sa-l cunoasteti pe Ghiula. Pe el il cheama Gheorghe Tanase, dar trebuie sa avem si noi un ungur (si ne face cu ochiul). E un personaj fascinant. A fost vreo 30 de ani cioban. E cel mai potrivit pentru a va vorbi despre viata la munte si bucatele de la stana", ne-a spus Alin Ciupala, muzeograful, devenit ad-hoc nesperatul ghid in documentarea noastra.

POVESTI DE LA MUNTE. Oprim in satul Brebu. Aici locuieste fostul cioban Gheorghe Tanase. De cum am intrat in curte, ne-am aflat intr-o gospodarie taraneasca, tipica. Intr-o parte caruta. Pe un gard erau agatate haturile. Un manzat cuminte ne privea nedumerit. Mai tarziu, ne-a fost prezentat si "un fost tovaras de munca" a lui "Ghiula" - un caine ciobanesc. Splendit exemplar. Talie inalta si o blana stufoasa. Smocurile de par albe si negre parca fusesera aranjate de un stilist pentru patrupede.

Cand l-a vazut pe insotitorul nostru, ciobanului i s-a inseninat fata. "Viata la munte? Cum e sa fii cioban?", a inceput discutia, repetand intrebarile noastre.

"E grea viata la munte. Nu e usor sa pleci de acasa in luna mai, sa-ti lasi gospodaria doar pe mana nevestii, si sa te intorci, tocmai toamna. Asta daca te mai intorci, ca Doamne fereste, se pot intampla multe! Esti in creasta muntilor, in salbaticia naturii. Animalele, dar mai ales oamenii, devin fiare". Continua. "Eram copil, aveam vreo zece ani. Intr-o seara, tata mi-a spus ca ma ia cu el la munte, la stana. De pe Valea Doftanei ne duceam cu un trenulet. Timpul a trecut... Si la stana am descoperit o alta fata a lumii. Acasa nu as fi trait-o niciodata. Cu vremea, cand am ajuns sa avem 125 de oi, ale noastre, tata mi-a dat 70 de oi si mi-a spus sa ma descurc singur".

La stana, unde erau si alti ciobani ("vreo 12 fartati") se adunau cam vreo 1.000 de oi si alte animale (vaci, magarusi, caini).

"Nu ne permiteam nici o clipa de neatentie. Uneori, nu aveam timp nici sa rasuflam. De dimineata ne sculam si mulgeam oile. Duceam laptele, il strecuram, dupa care il puneam in chegatoare de lemn. Apoi, mulgeam vacile. Puneam separat telemeaua de branza de vaci. Branza fermentata o lasam apoi in basici si in piele de vaca, bine curatate. Ii dadeam cu sare si 8 zile o tineam la dospit in «cotete» de branza. Primavara faceam imparteala."

ORGANIZARE. Desi, din afara, pare simplu, la stana nimic nu se face intamplator. De la lupta cu ursul, care ori de cate ori are ocazia da iama prin turma, pana la strangerea laptelui si impartitul branzei... totul se desfasoara dupa reguli nescrise, dar respectate cu sfintenie.

"Tare greu era cu mancarea", incepe "Ghiula" sa se vaite cand a venit vorba despre "de-ale gurii". "De mancare aveam: branza, lapte, cas. E drept, cand ni se facea potfa de carne mai taiam cate-o oaie. O pregateam simplu: o puneam la fiert in ceaun cu cateva cepe, puneam sare si jinduiam dupa ciorba nevestii de acasa. Alta sansa nu aveam. Nu-ti mai ardea sa gatesti dupa tipic, rupt de oboseala fiind", isi continua intervievatul nostru lamentarea, ca si cum s-ar fi razbunat pe toti acei ani.

La discutie, intre timp, a venit si sotia lui Gheorghe, pe care ne-a prezentat-o: "Pusa, nevasta-mea. De altfel, o cheama Veronica." I se adreseaza: "Mama, adu si tu cafelute pentru fete si o tuiculita, din rezerva ta, pentru domnul Alin".

Iar, catre noi, preciza spasit cu proverbiala siretenie: "Mi-am baut cota!" Cand reveni, Pusa ne spuse: "Daca l-ati fi vazut cum era cand ajungea ciobanul meu acasa! Ar fi mancat orice. Dadea iama in toate oalele. Pregateam ca pentru o trupa: potroace (ciorba de miel), friptura, sarmale si nu uitam placinta cu urda si stafide, preferata lui".

La varsta sa, ciobanul Gheorghe a hotarat sa "se scoata la pensie". "Am platit cotizatia Veronicai. Mama, asa o alint eu, e mai sigura decat statul. Si, vorbind serios, intotdeauna am privit orice sfarsit ca pe un nou inceput".

"E grea viata la munte. Nu e usor sa pleci de acasa in luna mai, sa-ti lasi gospodaria doar pe mana nevestii, si sa te intorci, tocmai toamna" - Gheorghe Tanase, cioban

"Pregateam ca pentru o trupa: potroace (ciorba de miel), friptura, sarmale si nu uitam placinta cu urda si stafide, preferata lui" - Veronica Tanase

CAIET DE RETETE

URDA DULCE CU MARAR Cand am intrebat-o pe doamna Pusa, sotia ciobanului Gheorghe, cum se face urda cu marar, ne-a spus ca este foarte simplu. Se ia urda de oaie, se pune intr-un vas si se sfarama. Se adauga un pic de sare, dupa trebuinta, doua-trei linguri cu smantana, marar verde maruntit, vreo doua legaturi de ceapa verde. Se mananca impreuna cu mamaliguta calda. POTROACELE - CIORBA DE MIEL Potroacele este o ciorba din burta, carne si mate de miel si nu lipseste de la nici o sarbatoare. Dupa ce s-a taiat mielul se iau matele si se spala foarte bine. Apoi se freaca bine cu sare si malai si iar se spala, dupa care se oparesc si se limpezesc in apa rece. La fel se face si cu burta. Se toaca matele, burta si carnea si se pun la fiert. Dupa ce au fiert, se adauga doi morcovi, taiati rondele, o ceapa tocata marunt si o mana de orez. Se mai lasa sa fiarba. La sfarsit se presara verdeata si se drege cu un ou. BULZ CU BRANZA DE BURDUF Se face o mamaliga mai tare, nu pripita. Intr-un ceaun se pun apa cu un pic de sare si o mana cu malai. Cand a inceput sa fiarba, incet-incet se pune malaiul si se amesteca bine ca sa nu fie cocoloase, dupa care se lasa, la foc mic, sa mai dea in cateva clocote. Apoi se pune mamaliga pe o farfurie. Se lasa sa se racoreasca putin si se face ca un bulz in mijlocul caruia se pune branza de burduf. Se lasa pe gratar si se tine pana cand branza incepe sa se topeasca si sa curga din mamaliga. Se mai coace si in spuza, cand focul s-a mai domolit. Este gata cand mamaliga a prins coaja si s-a rumenit peste tot. PANDISPAN CU URDA Se face un pandispan simplu. Se iau sapte oua si se separa galbenusurile de albusuri. Galbenusurile se freaca bine cu sapte linguri cu zahar si cu putina coaja de lamaie. Albusurile se bat cu un praf de sare si se toarna peste galbenusuri. Se amesteca, apoi se pune faina, cam vreo sase-sapte linguri. Urda se omogenizeaza cu zahar, oua, zahar vanilinat si un praf de sare. Se ia o tava, se unge cu putin unt, se pune urda si peste ea se toarna pandispanul. Deasupra se presara zahar vanilinat si se da la cuptor.