Poveștile Ancorei. Legenda Crapului și a Cărășoaicei

„Pescarii Deltei și ai Dunării nu se mulțumesc să boteze peștii după soi, ci și după mărime”, îmi zicea cândva prietenul meu cel dedulcit la bucate deltatice, Radu Anton Roman. „Crapul se numește mai întâi ciortănică, până la două-trei sute de grame, apoi ciortan (pân-n chil!), după aceea crăpcean. Abia când trece de două chile, capătă drept la tilul nobiliar de crap”... Ehei, dar și ce crap!

În zilele acestea de toamnă răvășită de amintirile benigne ale verii, de la 18 la 31 ale lui Brumărel, CHERHANAUA ANCORA te cheamă să te-nfrupți din bucatele sărbătorii. Este SĂRBĂTOAREA CRAPULUI ȘI A CARASULUI!

Meniul de fiecare zi s-a îmbogățit cu rețete pregătite din cei doi pești. Poți gusta Plachie de crap, Borș de căpățâni de crap, Ciorbă lipovenească de pește și Carași prăjiți - tot bucate care să amintească papilelor gustative cât de bogată e gastronomia satelor noastre de pe lângă râuri și bălți, din luncile Dunării ori din inima Deltei.

La Cherhanaua Ancora, el este demult fala meselor. Saramura de crap - cu legumele coapte în sucul lor și bulgărele de aur al mămăligii alături - și-a câștigat meritat laudele de peste an. Dar acum, în sărbătoare, se cuvine a face loc plachiei - despre care același Radu spunea că e „lucrătură de târg valahicesc, de cucoană cu musafiri joia și ifose în fiecare zi”. Gătită clasic, cu ceapă și roșii coapte, cu câțiva ardei grași (pentru parfumul de grădină sudică) și c-o țâră de vin, plachia asta n-o să te facă să regreți nici o îmbucătură. (Poate-n alt an, la altă sărbătoare, vom încerca-o și pe soru-sa, plachia bucovineană, care-adaugă peștelui gust inspirat de reavăn și pădure: carne de... bureți culeși din obcine.) Borșul din căpățâni de crap este o adevărată delicatesă a Deltei. Căpățâna - pe care o veți afla alături, în rasol - vă provoacă să lăsați departe tot ce știți despre bunele maniere la masă. Capul se ronțăie până la ultimul oscior, până la ultimul zgârci, cu... religiozitatea cu care pescarii dunăreni o fac, luându-și astfel putere de la „fratele crap”. Și dacă borșul de căpățâni de crap e acrit cu... borș, ciorba lipovenească se face după dichisul bărboșilor Deltei, acrită cu oțet și însoțită de ardei iute. (Am auzit că s-ar mai acri borșul, pe-alocurea, cu zeamă de varză. N-am încercat, dar n-au intrat zilele în sac și gastronomia pescărească se cere probată... în fiecare zi lăsată de la Dumnezeu). Cât despre cărășei - ei se pârpălesc neliniștiți în tigaie, așteptându-vă pe domniile voastre să-i hăpăiți cât ai zice... pește, aflându-le bun însoțitor într-o bărdacă de vin.

Vezi și aici
https://www.facebook.com/events/1545264325702759/



Și-acum, că v-ați pus o țâră burțile la cale, să stăm de povești... Legendele, după cum se știe, un sâmbure de adevăr au și ele - că altfel prea mare-ar fi basna și prea lung peștele prins în undița pescarului...! Și fiindcă am readus în discuție lumea cea bogată în pește a bălților și a lacurilor, unde-și trec veacul cei amăgiți de știme și rusălci, să desfacem struna unei legende, în acul căreia stau prinse două vietăți năzdrăvane, care tare gustoase mai sunt, cu mujdei și mămăliguță alături!

Crapul și carasul sunt vedetele noastre de azi. Or, mai bine spus, crapul și cărășoaica.

Nu știu dacă domniile voastre cunosc acest amănunt, dar carașii, cum trec în al doilea an al existenței lor, se tranformă din bărbătuși în femele. De-aia, dacă prindeți (sau cumpărați) carași mai lungi de 15-20 cm, veți găsi întotdeauna icre (la fel de gustoase ca și cele de crap!). Iar în bălțile în care se află și crapi și... cărășoaice, adesea aceste două specii „nuntesc”, iar din împerecherea lor ies... numai carași. E și acesta un motiv pentru care îngijitorii lacurilor și iazurilor pentru pescuitul sportiv caută să nu arunce-n apă, lângă puietul de crap, pe cel de caras, căci în scurtă vreme balta n-ar mai oferi plăcerii pescarului decât carași, carași și iar carași...

Aceasta este realitatea din teren. Sau, mă rog, din baltă! Dar cum e cu legenda?

Se zice că era o dată un băietan frumos - cu păr cum e aurul, lung și plin de inele, cu zale de oțel peste trupul subțire - care s-a-ndrăgostit de-o știmă a lacurilor. Dar pentru că zânele apei puneau gând rău oricărui bărbat care se apropia de sălașul lor (iar flăcăul voia să-i fie alături aceleia pentru care i se aprinseseră călcâiele că, poate-poate, va prinde momentul să-i mărturisească dragostea și să și-o facă a lui), feciorul nostru - al cărui nume era Caras - s-a deghizat într-o... slujnicuță. A îmbrăcat haine de femeie, iar părul bălai și l-a împletit în cosițe. A bătut la poarta apelor și după ce s-a văzut în palatul zânelor, a încercat să le intre pe sub piele. Greu nu i-a fost, căci avea vorbă meșteșugită, iar Maica Vinerea, la care se rugase înainte de a intra în această aventură, îi înzestrase mâinile care știuseră a învârti paloșul cu îndemânarea de a coase veșminte cu fir de mătase și de a țese marame de borangic.

Așa vrednic era Caras în rolul lui de fetișcană, că știmele l-au îndrăgit (au îndrăgit-o) și au ridicat-o pe slujnicuță alături de ele, numind-o de-atunci „sora lor”.

Acuma, nu știu cum se face că Împărăția Apelor a intrat în război cu Împărăția Pământului. Cei de deasupra primiseră ajutor de la Regele Soare, care își trimisese razele puternice asupra lacului zânelor, secându-l puțin câte puțin. O ieșire din tot acest necaz se vădea: Împăratul Pământului, al cărui nume era Crap, să se căsătorească cu Știma Știmelor, iar cele două împărății să se unească. Numai că ajuns în palatul din adâncuri, lui Crap îi picară ochii pe „sora știmelor”, pe Caras, cel deghizat în fetișcană... N-a fost bine nici pentru unul, nici pentru celălalt. Știma Știmelor și-a revărsat mânia asupra lor. Caras n-a avut vreme să strige că el nu-i fată, ci e ficior! Blestemul știmei îl prefăcu în... peștoaică. Cărășoaică! Iar Crap - transformat în peștan - n-a mai ajuns niciodată să pășească pe pământul al cărui împărat era. Un altul îi luă locul pe jilțul împărătesc, iar pacea se așeză, tăcută (ca peștele), între pământeni și zânele lacului.

Vezi și
https://www.facebook.com/CherhanauaAncora