Pauză de cafea

Zilele trecute am citit câteva maxime amuzante din “Carnetul unui gastronom”, al lui Păstorel Teodoreanu. Cu unele am fost de acord, pe altele le-am criticat… Gastronomul crede că oamenii care citesc în timpul mesei nu digeră ceea ce citesc şi nu pricep ceea ce mănâncă.

Zilele trecute am citit câteva maxime amuzante din “Carnetul unui gastronom”, al lui Păstorel Teodoreanu. Cu unele am fost de acord, pe altele le-am criticat… Gastronomul crede că oamenii care citesc în timpul mesei nu digeră ceea ce citesc şi nu pricep ceea ce mănâncă. Poeţii cu stomacurile bolnave sunt întotdeauna elegiaci, de aceea întotdeauna o elegie proastă provine dintr-un stomac bun. Medicii şi directorii de reviste ar trebui să ţină seama de acest adevăr, pentru că astfel s-ar evita multe erori. Pentru Păstorel, nebunia este o stare a spiritului în care omul nu ştie ce mănâncă, sinuciderea este o renunţare la alimente, pruna – un pas spre ţuică, împărtăşania este originea aperitivului, iar un nou-născut e un tacâm în plus. Vinul e un capriciu, apa, o eroare, iar laptele, o necuviinţă. El e de părere că spaţiul este limitat de cele patru puncte cardinale, iar timpul este limitat de dejun şi cină. De asemenea, spune Păstorel, este o datorie elementară să plăteşti tot ce ai băut, dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plătit. La finalul lecturii mi-am spus că, uneori, părerea, ca şi gustul, nu se discută!