Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Politica mi-a marcat substanţial viaţa...”
“Cel mai frumos dar pentru mine este încrederea oferită, încrederea şi
respectul neşoptite, ci exprimate cu forţă şi responsabilitate, dar şi
cu simţ critic. Încredere în competenţă, în viziunea mea privind
destinul european al României, pînă la urmă, încrederea în simţul meu
de bun gospodar manifestat cu bună-credinţă”, mărturisea preşedintele
Consiliului Naţional PSD. Adrian Năstase împlineşte mîine 58 de ani.
Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“Politica mi-a marcat substanţial viaţa...”
“Cel mai frumos dar pentru mine este încrederea oferită, încrederea şi respectul neşoptite, ci exprimate cu forţă şi responsabilitate, dar şi cu simţ critic. Încredere în competenţă, în viziunea mea privind destinul european al României, pînă la urmă, încrederea în simţul meu de bun gospodar manifestat cu bună-credinţă”, mărturisea preşedintele Consiliului Naţional PSD. Adrian Năstase împlineşte mîine 58 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“De ziua mea primesc cele mai frumoase cadouri de la soţie şi de la copiii mei: momente petrecute împreună, întotdeauna magice, mereu memorabile, departe de tot ce ne-ar putea rupe liniştea. Cred că pentru oricare dintre noi aniversările zilei de naştere înseamnă reîntîlnirea cu amintirile cele mai puternice, cu etapele frumoase şi importante ale vieţii noastre. Căsătoria cu Dana este unul dintre pilonii stabilităţii din viaţa mea, face parte din mine clipă de clipă şi nu-mi trebuie pasaje de reflecţie dedicate special acestui gînd. Dar la momente festive îmi derulez în minte unele episoade – cînd am văzut-o prima dată, cînd am luat decizia să ne căsătorim, cînd am aflat că vom avea primul copil, apoi pe al doilea... Aşa ajungem să stăm de vorbă, ore în şir, despre tot felul de întîmplări de-ale copiilor, de cînd erau mici, despre evenimente de la şcoală sau aventuri care ţin de adolescenţa lor.
Trebuie să spun că îmi aduc aminte cu plăcere şi de primul contact cu politica, în 1990, cînd am fost numit ministru de Externe al României. Perioada portofoliului de la Externe a contat enorm. Am acumulat experienţă diplomatică, am avut întîlniri cu importanţi oameni de stat din străinătate, am înţeles mecanismele guvernamentale şi ale vieţii politice. De aici a plecat totul. Cred că politica îşi pune de multe ori amprenta asupra vieţii personale, pentru că impune multe renunţări, dar eu mi-am găsit mereu liniştea în interiorul familiei. Tuturor ni se întîmplă să avem momentele noastre de căutare. Important e să ai repere atunci cînd eşti nesigur. Pentru mine, familia este unul dintre ele, cu siguranţă cel mai important. Şi colegii. Oameni cu care îmi petrec fiecare zi, oameni care par a uita de viaţa lor, de problemele lor, dedicîndu-se total, fără rezerve, necondiţionat. Aceşti oameni m-au însoţit de-a lungul anilor, cu statornicie, cu loialitate şi cu multă, foarte multă decenţă. Aproape niciodată nu găsesc răgaz să le mulţumesc, să le spun cît contează pentru mine, să îi asigur că armonia atmosferei de la birou m-a ajutat mult în aceşti ani. Îmi oferă clipe de linişte, ştiu să-şi facă datoria fără să pară apăsaţi de povara unor «sarcini de serviciu». Au învăţat să fie creativi, să aibă iniţiativă, să nu aştepte «indicaţii», să-şi susţină opiniile fundamentate cu grijă. Sînt profesionişti, sînt oameni adevăraţi din a căror viaţă eu fac parte, dar şi ei fac parte neîndoielnic din viaţa mea.
Departe de a fi o întîmplare, politica mi-a marcat substanţial viaţa, mi-a oferit în proporţii relativ egale şi bucurii şi insatisfacţii, fiindcă e un conglomerat de aspiraţii, emoţii, raţiune, speranţă, ambiţie şi răspundere. Şi dacă nu am obosit încă e fiindcă mai sînt atît de multe de făcut şi simt (sincer şi cît se poate de deschis) că e şi datoria mea să mă implic. Participînd în aceşti ani la multe din proiectele care au schimbat realitatea în care trăim, îmi doresc să desăvîrşesc proiectul în care cred: o Românie în care oamenii să-şi dorească din suflet să aibă copii, să-i poată creşte în siguranţă, să-i poată educa în linişte şi să aibă şansa de a le oferi un viitor prosper. Poate că sînt vorbe mari, dar în ultimii ani parcă am auzit prea rar cuvinte frumoase, cu semnificaţie, cu greutate. Prea s-a redus totul la insulte, suspiciuni şi speculaţii. Am stat de vorbă cu mulţi oameni în această campanie electorală, şi toţi mi-au spus acelaşi lucru: îşi doresc să audă lucruri bune, constructive, pozitive legate de viaţa lor. Iar dorinţa lor de mai bine continuă să mă motiveze.”
