Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesor doctor Dan Mircea Enescu, şeful Secţiei de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din cadrul Spitalului "Grigore Alexandrescu", îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Liceul la care am învăţat era situat vizavi de Spitalul de Chirurgie Plastică «Agripa Ionescu». Priveam adesea, de la fereastra clasei, agitaţia aceea ciudată din curtea spitalului. După câţiva ani am urmat rezidenţiatul în Chirurgie Plastică în acel spital şi priveam spre locul unde îmi petrecusem adolescenţa. Copil fiind, mi-am imaginat că voi avea o existenţă eroică, simbolică, că voi merge în expediţii îndepărtate, unde voi putea salva copii. În timp, toate visele mele s-au îndeplinit şi s-au materializat, aşezându-se într-o secvenţă logică şi cursivă.
După rezidenţiat şi experienţele profesionale şi umane deosebite pe care le-am trăit în cadrul echipei profesorului Agripa Ionescu, într-o bună zi m-am întâlnit cu acea expediţie - am venit la Spitalul de Copii. Atunci când am spus că doresc să salvez cât mai mulţi dintre copiii afectaţi de arsuri şi grave accidente, mulţi m-au privit cu compasiune şi condescendenţă, ca pe un om tânăr şi idealist. În timp am reuşit ca, împreună cu echipa pe care am format-o, să aduc acest domeniu la o cotă de performanţă de nivel mondial. Atunci când am spus că aceşti copii au nevoie de condiţii specifice de îngrijire, adaptate standardelor internaţionale în acest domeniu, mulţi au spus că asta e imposibil de realizat, chiar utopic. După câţiva ani, în 2005, noul centru de Chirurgie Plastică şi Arsuri pentru Copii era inaugurat, dotat şi gata să funcţioneze, prin strădania multor oameni excepţionali şi anonimi. În 2008, clinica a fost acreditată european de societatea de profil (EBOPRAS).
Nu mă gândesc prea mult la «ziua mea», pentru că eu simt în fiecare zi că este ziua mea şi cred că oamenii ar trebui să trăiască fiecare zi cu pasiune, bucurie şi determinare, ca şi când fiecare zi ar fi cea mai importantă din viaţă. Mă gândesc însă adesea la mulţimea de oameni excepţionali - anonimi, dar excepţionali - pe care i-am cunoscut în această profesie, copiii şi familiile lor. Mă gândesc la fetiţa care a avut o mână complet amputată la vârsta de 1 an, am reuşit să realizez replantarea de urgenţă, apoi şi alte intervenţii, iar acum este o domnişoară care face croitorie şi broderie cu acea mână replantată. Mă gândesc şi la copiii, supravieţuitori ai unor teribile accidente, care sunt acum studenţi la Medicină, au absolvit facultăţi şi şi-au făcut familii. Mă gândesc la colegii mei, mai tineri sau mai maturi, cu care am clădit echipe şi pe care îi consider familia mea.
Tot ceea ce este folositor şi benefic pentru copii este bun pentru întreaga societate. Tot ceea ce este nociv şi nefolositor copiilor are aceleaşi efecte dăunătoare asupra întregii societăţi. Educaţia este singura comoară cu adevărat de neînlocuit. Oamenii tineri trebuie învăţaţi să creadă în ei, să fie pozitivi şi determinaţi, să îşi făurească vise şi aşteptări pozitive, să muncească pentru realizarea acestora.
Societatea umană este asemenea unui organism; are nevoie de fiecare dintre noi şi mai ales de solidaritatea noastră, de legăturile subtile dintre oameni, fără de care funcţionarea nu este posibilă.
Medicina copilului este un domeniu vast, cu multe specialităţi şi specificităţi, care necesită resurse materiale şi umane dedicate acestui domeniu. Nu putem construi nimic decât cu dragoste."
