Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In 1988, Dan Pita i-a incredintat rolul principal din filmul "Rochia alba de dantela", iar reusita a propulsat-o in topul tinerelor vedete. In teatru, cu "Piticul in gradina de vara" a obtinut premiul de debut UNITER, in 1990. Este o optimista, convinsa ca visele pot deveni realitate. Actrita Diana Gheorghian implineste astazi 45 de ani.
In 1988, Dan Pita i-a incredintat rolul principal din filmul "Rochia alba de dantela", iar reusita a propulsat-o in topul tinerelor vedete. In teatru, cu "Piticul in gradina de vara" a obtinut premiul de debut UNITER, in 1990. Este o optimista, convinsa ca visele pot deveni realitate. Actrita Diana Gheorghian implineste astazi 45 de ani."Sunt ca o lumanare care arde la ambele capete"
"Primesc noul an de viata, evident, cu optimism. Nu am nici un plan pentru astazi, imi place sa ma surprinda ziua. Toate aniversarile au avut un «ceva», n-a fost nici o zi de nastere neinteresanta, de mic copil, an de an, de ziua mea s-a intamplat ceva. Sunt o persoana care se straduieste, cel putin, sa traiasca fiecare zi la intensitate maxima. Sunt ca o lumanare care arde la ambele capete. Daca nu as fi fost actrita, cu siguranta mi-ar fi placut sa fac medicina. La un moment dat, intr-o discutie cu bunicii mei, am avut sentimentul ca meseria asta pe care o fac acum e o prelungire a medicinii. De fapt, actoria e o chirurgie a sufletului. Toate rolurile mi-au dat satisfactii, n-as putea sa ma limitez la cateva. Mi-aduc aminte de o mica lectie tinuta de profesorul nostru, Cotescu, lectie ce m-a surprins foarte mult prin sinceritatea ei. Spunea ca atat in actorie, cat si in viata trebuie sa fii mereu ceea ce esti tu cu adevarat. Mi-am dat seama atunci ca este o continuare a lectiilor invatate de la parintii mei. Ne spunea ca actoria este ca un vanzator care are o taraba si care vinde mere splendide in fiecare zi. Toata lumea e incantata de marfa, dar intr-o zi, neavand mere si ramanand doar cu niste dude intr-un dud stingher din livada, le-a adunat si le-a pus pe taraba. In ziua aceea n-a strigat «Hai la mere», ci «Hai la dude», chiar daca sansa vanzarii se reducea drastic... Anul in plus pe care il adun astazi la numaratoare imi da oarecum o stare de impacare, iar cea mai mare dorinta pentru noul an este ca Sasa, fetita mea, sa ia examenul cu brio. Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de ziua mea a fost un buchet imens de orhidee, de la sotul meu."
