“Astăzi e ziua ta...” - Dinu Pescariu

“Mi-ar fi plăcut un ritm de viaţă mai lent, o perioadă în care ritmul de viaţă să nu fie atît de alert cum este cel din ziua de astăzi”. Dinu Pescariu împlineşte astăzi 34 de ani. La mulţi ani!

“Administrez un club sportiv care implică o piscină acoperită, una descoperită, două săli de fitness şi foarte multe alte facilităţi în domeniul sportiv. Acum avem o nouă construcţie şi atunci dimineaţa încerc să fiu acolo. Week-end-ul acesta voi merge cu surorile mele la o expoziţie de materiale sportive, pentru a ne fi mai uşor în a amenaja această nouă construcţie. După-amiaza, parte din ea, mi-o ocup jucînd golf şi cealaltă parte mi-o ocupă familia.

Mai degrabă putem vorbi despre pasiunea mea pentru competiţie, fiindcă la sport am ajuns îndrumat de părinţii mei. Am rămas în sport datorită competiţiei şi datorită faptului că întotdeauna mi-a plăcut să dovedesc că sînt bun, mai bun sau cel mai bun. Ceea ce acum aş putea să-l privesc ca pe un sacrificiu, la momentul respectiv nu-l consideram aşa. Mi se părea un lucru normal de făcut. Evident că pentru o carieră sportivă, pentru a face performanţă sînt multe renunţări. În general, copilăria nu e o copilărie asemănătoare cu cea a a majorităţii copiilor, intensitatea cu care trăieşti probabil că e aceeaşi, doar că este canalizată în altă direcţie. Nu cred în performanţa meseriei fără a plăti preţul vieţii personale. Cu siguranţă sînt un om norocos. Am făcut aproape în permanenţă ceea ce mi-a plăcut să fac. În momentul în care faci ceea ce-ţi place nu simţi greutăţile, renunţările. Nu le resimţi ca pe nişte sacrificii, ci pur şi simplu treci peste ele.

Momentul decisiv, în plan sportiv, a fost cel în care l-am întîlnit pe profesorul Ştefan Georgescu, cel care mi-a fost antrenor o lungă perioadă de timp. Altfel, mi-aş fi terminat cariera, undeva, la 19 ani. Eram decis să renunţ la tenis. Mă accidentasem şi mi-era foarte greu să mă ridic. A fost momentul care mi-a schimbat atît cariera, cît şi destinul. Încerc pur şi simplu să fac ceea ce mi se pare corect, ceea ce-mi face plăcere şi ceea ce contează pentru mine în momentul de faţă. Probabil că nu întotdeauna e lucrul cel mai bun, dar încerc să nu trăiesc în trecut, ci în prezent.

Victoria care întotdeauna va avea o conotaţie specială pentru mine este cea din Cupa Davis cu Ungaria, de la Bucureşti. Sînt lucruri care au o importanţă mult mai mare pentru mine decît ar avea ele, privite într-un plan general. Au fost diverse victorii. Un titlu de campion european, primul titlu de campion european la juniori din istoria României. Pentru mine victoriile, meciurile din Cupa Davis au fost mai importante şi au avut o semnificaţie specială.

Cît despre vise... În adolescenţă îmi doream să ajung cel mai bun jucător din lume, iar acum îmi doresc să am viaţa echilibrată şi tihnită pe care o am acum întotdeauna.”