"Astazi e ziua ta..." - Lia-Rodica Cott

In 1999, "American Biographical Institute" o declara "Femeia Anului". Un an mai tarziu primea medalia de Aur "Comemorative Medall of Honour 2000" (SUA). Este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Romania de mai bine de 35 de ani, timp in care a participat la numeroase expozitii in tara si in strainatate. Artistul plastic Lia-Rodica Cott implineste astazi 66 de ani.

"Timpul e in favoarea mea"

"La aceasta varsta, un an in plus pentru mine inseamna destul de mult, in sensul ca anii pe care ii petrec ii petrec mai mult in atelier si fiecare zi in plus pentru mine conteaza; este un dar, este eventual o lucrare de arta in plus, este o idee la gandul celor din jurul meu, la universul in care imi desfasor activitatea. Anii au trecut foarte repede, dar eu ma bucur, si inainte m-am bucurat, de fiecare data cand am avut prilejul, am considerat in permanenta ca timpul e in favoarea mea. Timpul este acelasi pentru toti, depinde cum stim sa-l folosim. Eu zic ca a trecut cu folos, cu satisfactii, in luna noiembrie am fost invitata de onoare la o expozitie internationala care a avut loc pentru prima data loc la Timisoara, la Muzeul Banatului. Intre 36 de tari am reprezentat Romania ca invitata de onoare. Lucrez permanent pentru expozitii fara un anumit plan, eu am un anumit mod de a fi, de a trai, de a gandi, pe care incerc sa-l duc mai departe. Imi voi aniversa ziua de nastere ca de obicei, niciodata cu mare fast, in familie, cu sotul si eventual cu copiii de la Timisoara, daca vor veni. In tinerete, imi petreceam ziua de nastere eventual cu doi-trei colegi. Nu mi se par anii care vin o povara, dimpotriva, mi se par o maturitate in activitatea mea, o lupta continua cu ce-i in jurul meu; intotdeauna am fost o luptatoare si imi place sa cred lucrul acesta, ca anii ce vin nu vor fi o povara. Mi s-a intamplat acum cativa ani sa am o expozitie personala chiar de ziua mea, dar nu am facut-o cu acest scop. Imi doresc sanatate si bucurie pentru toti din jurul meu, pentru tineri in mod special, pentru fostii mei elevi care vin foarte des pe la mine si ma viziteaza si acum. N-as vrea sa opresc timpul in loc, ar fi ceva imposibil. Niciodata nu am avut pretentii imposibile. Anul ce a trecut nu a fost unul cu regrete… poate doar acela ca n-am fost mai mult plecata cu mai multe expozitii, dar nici asta, ca au fost, slava Domnului, destule! Cea mai mare realizarea este activitatea mea, prietenia cu fostii mei elevi, studenti, profesori… Sunt o persoana dinamica si cu o gandire destul de pozitiva; incerc sa ma uit in fata, de aceea nu am obisnuit sa imi analizez niciodata regretele."