Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Iubirea şi binele…cheile succesului”
"Eram tare curios şi zâmbeam ironic auzind un uriaş afirmând că joacă ce i se propune...
Din păcate, vestea proastă pentru visători este că da, aşa este cel mai sănătos... joci ce urmează", ne-a mărturisit actorul.
Marius Chivu împlineşte astăzi 35 de ani.
"Suntem şi nu mai sunt, dublat fiind de un fiu ambiţios foarte, în căutarea senzaţiilor româneşti de Mare Neagră. Păcat că se numeşte astfel... chiar e frumoasă... Ne serbăm la trei capete. Însă doar eu cu data de naştere, restul fiind ornat cu o Marie mamă şi un Marius fiu, căruia îi dedic prezenta fotografie la ziar, ca un cadou de prima aniversare serioasă. Credeţi-mă că suntem identici. Ori fotografia mea ori a lui este acelaşi lucru. Ba nu, el arată mai bine! Vacanţa mai aduce un timp bun pentru reflectarea asupra proiectelor ce urmează... mai pe şleau, învăţ textul... deci tot la muncă... dar e plăcut.
Actorului îi stă bine cu drumul. Astfel, varianta turneelor pare cea mai ofertantă artistic. Criza te cam dă afară din casă, ceea ce nu este rău. Serios vorbind, nu numai că traversăm o perioadă grea, dar riscăm să devenim un popor aflat în comă. Pe la noi de bine nu a prea fost. Aşa că actoria, fie ea cu talent sau nu, mai are şi rol educativ. Poate le rugăm aici pe doamnele criticărese autohtone să nu ne mai jignească inutil şi să mai vadă şi jumătatea plină a paharului.
Sau, dacă au ceva de adăugat, să o facă într-o manieră silvestriană, fiindcă altfel, chiar că nu ne mai pasă... aviz celor tineri... sau poate să vină până la cabină să socializeze postspectacol? Doar se poate şi este voie. Nu ne deplasăm nici cu criticomobilul şi nici cu actoromobilul, vezi papamobilul.
Sunt când pot şi cât pot, dar la modul sincer şi serios. Mai ales pentru cei ce nu mă ştiu. Îmi plac provocările şi îmi place să spun că nu o să tac niciodată. Atât timp cât simţi să faci ceva frumos, bun, du-ţi ideea şi fapta până la capăt. În loc de asta nu e bine, asta e greşit, să învăţăm să mai spunem şi un hai, că poţi, e mai bine, felicitări, bravo, ar fi fost poate mai bine dacă...
Există un loc şi un timp special în sufletul meu unde există, respiră, vorbeşte, râde sau plânge, sau tace pur şi simplu cu ochii săi mari, Domnul Adrian Pintea. Începutul este legat de el, poate şi sfârşitul. Îl caut în fiecare zi, în fiecare om şi fără nici o supărare, nu îl găsesc.
Totul devine greu, trist sau doar un zâmbet fără vorbe, când îmi aduc aminte. Se întâmplă zilnic. Se spune că uitarea ajută. Unele momente însă eu nu le pot uita. Nu există reguli. Există colegi. Fă bine ceea ce faci, există întotdeauna cel puţin unul care te poate lua în serios când eşti pe scenă. Nici măcar nu încerca să minţi. Sunt prea mulţi şi întotdeauna cel puţin unul te poate prinde. Fii onest. Iubeşte defectele şi greşelile... poţi învăţa enorm... Fii sigur că poţi. Nu poţi spune că eşti mare, mic, slab sau gras... lucrurile se pot schimba şi sunt al naibii de relative. Totul curge cumva.
Dar ceea ce a fost şi va rămâne punctat este întâlnirea cu omul Adrian Pintea. Şi nu mă refer doar la finalizarea unor proiecte, ci la o relaţie în care am primit într-un mod profund şi poate prea sentimental aspecte intime ale meseriei. Am reţinut că ura nu există decât în imaginaţia noastră şi că iubirea şi binele sunt cheile succesului. Fiţi sigură că, dacă va fi publicată fotografia piticului, ne vom bucura sincer şi vom încerca să îi explicăm o zi întreagă la plajă, râzând, despre ce este vorba, de ce a apărut el acolo, ce este de fapt ziarul, ce este Jurnalul Naţional, de ce este neapărat Naţional, ce înseamnă «Astăzi e ziua ta» şi ce e de fapt teatrul ăsta?
La mulţi ani Mamei mele, Maria, şi Doamnei Mariana Mihuţ."
