Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost membru al cenaclului 'Junimea', condus de Ovid S. Crohmalniceanu si al 'Cenaclului de Luni', condus de Nicolae Manolescu, profesor, corector, redactor in presa literara, cercetator stiintific, profesor asociat. In prezent, sarbatoritul nostru este secretar stiintific doctor al Sectiei de Filologie si Literatura din cadrul Academiei Romane. Nicolae Iliescu implineste astazi 56 de ani. La multi ani!
'Nu stiu daca ma cunoasteti indeajuns si nu stiu altii cum sunt, dar eu, inainte de a fi scriitor, sunt colectionar de cuvinte ale limbii romane. Caci scriu, am omis sa va spun asta, pentru Limba Romana, care e plina de vitamine, musteste si tamaduieste in acelasi timp. Asadar, dupa cum ar spune o cunostinta comuna pe care presupun ca o si pretuim impreuna, «traiesc pentru Limba materna si asta imi cam ocupa tot timpul». Neindoios, nu citesc numai in romaneste, nici nu ma intereseaza cat va razbi prin secoli idiomul nostru, dar literaturile straine imi dau porneala spre taramuri noi si imi sugereaza modalitati de abordare a Departelui.
In asta iarna razvratita si bezmetica, ce mai bantuie o vreme peste cotetul nostru carpato-danubiano-pontic, imi dau seama ca idealul spre care am pornit inca dintr-a sasea, meseria de scrietoriu, nu se mai poate infaptui in niscai timpuri extrem de individualiste si impregnate de un consumism exagerat si dirijat. Nu credeam sa invat ca scrisul va avea atata incarcatura politica, nu credeam ca fara asa ceva nu se poate si nu eram deloc patruns de forta «iradianta» a acestei vorbe ce miroase, ei bine, a pamant incalzit de soare. Dar politica nu trebuie sa apara in text decat ca personaj sau ca servitor privilegiat al libertatii de miscare!
Desigur, pricep ca am staruit prea multa vreme in Vechiul Regim si ca suntem injectati cu habitudinile lui, inteleg ca modul de viata si pistele de transport social s-au schimbat cu totul de mai bine de doua decenii, dar vad ca lumea romaneasca sta in continuare intr-un pes, sta piezis, gafaie aprig jinduind spre un liman senin. Nu m-am gandit niciodata daca era mai bine sa ma nasc in alte balti de stuf sau sub alt Timp fiindca, vedeti dumneavoastra, cat de frumoasa si doldora este Florenta, poate ca nimereai sa te nasti in vremea ciumei si nici nu ajungeai sa-l cunosti pe Boccaccio!
Imi pare bine ca graseiez, ca am prenumele si numele formate din sapte litere fara un singur «r», imi pare bine ca v-ati gandit la mine, lucru pentru care va multumesc din suflet, si-mi pare rau ca stau prea putin timp alaturi de sotie, de parinti, de nepotei, de cei dragi. Miezul vietii incepe cu primul dinte si se termina cu primul implant sau primul pivot, restul este inconstienta, vrednicie, cunoastere si conformism doct si auster, imagine de om serios, la casa lui! Frumusetea vietii sta in clipele de singuratate, in paginile cartilor si, mai ales, in copilarie. Si, deseori, in copilarire. Fiecare scriitor vrea la debut sa fie Dante, Shakespeare sau Dostoievski, eu vreau sa fiu martorul asaltului morilor de vant ale clapaugului aluia cu basca de tabla!'
