Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ilustru pianist şi compozitor, sărbătoritul nostru este un nume de rezonanţă internaţională, inclus în categoria marilor muzicieni ai contemporaneităţii. Premii importante, concerte şi recitaluri pe scene prestigioase sunt doar câteva componente ale carierei marelui artist. O viaţă plină de concerte petrecută pe scenă… Maestrul Valentin Gheorghiu împlineşte astăzi 83 de ani. La mulţi ani!
Nu-i place publicitatea, a fost şi a rămas un om discret, căruia nu-i place "să-i fie disecată" viaţa particulară. Se numără printre cei fericiţi – cu o familie foarte unită şi înconjurat de prieteni sinceri şi devotaţi. Consideră asta un mare dar de la Dumnezeu. Astfel, viaţa sa îşi urmează cursul firesc – muzica îl acaparează aproape în totalitate (compune, studiază, ascultă discuri).
"Sunt preocupat de ceea ce am iubit toată viaţa, muzica şi încerc să o fac în continuare, fie că scriu note, fie că bat la clape. Am o activitate foarte frumoasă şi sunt foarte fericit pentru asta.
Peisajul artistic de la debutul meu şi cel de acum... Îmi place muzica la fel ca atunci, publicul este doritor de a o asculta. Şi atunci, ca şi acum avem aceeaşi legătură cu publicul din sală.
Sunt un om simplu, am încercat să-mi servesc compozitorii, publicul pe care l-am iubit şi l-am apreciat foarte mult. Fiind în ţara în care m-am născut m-am simţit foarte fericit şi foarte iubit, bineînţeles. Fiind separat, la un moment dat, de restul Europei, cei 50 de ani, veneam din est şi cântam în vest. Era o mică problemă. Faptul că sunt acum cu familia, în ţara mea, mă face foarte fericit pentru că nicăieri nu este mai bine ca acolo unde te-ai născut. N-am regretat niciodată că nu am ales să rămân în străinătate atunci când am avut ocazia pentru că nu am căutat în viaţă aşa-zisa carieră. Îmi amintesc că în ’58 înregistrasem la Londra nişte lucrări de pian foarte frumoase, la una dintre cele mai mari case de discuri. Trebuia să semnez un contract pe mai mulţi ani, cu condiţia să rămân acolo, neavând siguranţa că primesc paşaportul de plecare. Am refuzat, m-am întors în ţară pentru că aveam familia aici. Nu m-au interesat nici afacerile, nici parvenirea muzicală, m-a preocupat muzica pe care am iubit-o şi pe care am încercat să o servesc.
Poate ar trebui să facem mai mult pentru artă şi pentru cultură. Muzica, la ora actuală, este în cădere, nu numai la noi, dar şi în alte ţări. Lumea pune mai mult accentul pe economie, pe computer, sufletul e lăsat puţin deoparte."
