Calul troian al Uniunii

Extinderea spre est a Uniunii Europene a provocat dezbateri nu doar in ceea ce priveste performantele economice si potentialul de risc pe care noii membri l-ar reprezenta pentru piata comunitara. Europenii se intreaba acum care va fi contributia noilor membri si a Romaniei si Bulgariei la conturarea relatiei cu Rusia.

Europenilor nu le este clar inca ce fel de "afacere" au facut prin acceptarea, anul trecut, a opt state ex-comuniste si ce fel de afacere vor face sporindu-le numarul cu Romania si Bulgaria, in 2007.

PRAGMATISM SI REALISM. Pe de o parte, exista voci care sustin ca blocul estic reprezinta pentru Uniunea Europeana un fel de cal troian caruia anii de totalitarism i-au creat reflexul de a fi devotat Rusiei. Pe de alta parte, unii teoreticieni insista ca fostele state comuniste au dezvoltat o fobie fata de orice inseamna Rusia si relatie cu Rusia si, in consecinta, nu se poate conta pe ele in constuirea unei relatii echilibrate si reciproc avantajoase cu aceasta mare putere. Acesti "pragmatici" din Europa Occidentala au criticat, nu o data, noile tari membre pentru aceasta pretinsa rusofobie. Ei sustin ca fostele tari comuniste militeaza, de cand sunt membri ai Uniunii, pentru o politica externa europeana cu un mai accentuat caracter de confruntare fata de Moscova.

TABERE. In interiorul Uniunii Europene exista, intr-adevar, viziuni diferite, de la un stat membru la altul, cu privire la cum ar arata o relatie optima cu marele vecin de la Rasarit. Noile state membre si tari cu vechime mai mare, cum ar fi Marea Britanie si statele nordice, sustin ca Uniunea nu are o politica externa comuna sau eficace fata de Ucraina, Republica Belarus, Republica Moldova si Rusia. O asemenea lipsa de unitate poate fi folosita de Moscova in avantajul ei, considera aceste tari.

Germania, Franta si Italia, in particular, incearca sa mentina relatii bilaterale puternice cu Moscova si nu vor sa pericliteze aceste raporturi de dragul Ucrainei, Republicii Belarus sau oricarei alte probleme subsidiare regionale.

TACTICI DIFERITE. Cele mai multe state din Europa Centrala si de Est s-au straduit sa atraga tarile din imediata lor vecinatate in institutiile euroatlantice, in timp ce Rusia a cautat sa contrabalanseze o astfel de politica prin construirea unei structuri politice, economice si de securitate.

Fiecare tara din Europa Centrala si de Est are legaturi istorice, etnice, lingvistice, culturale si politice cu anumiti vecini est-europeni, dar cauta, in noul context, sa diversifice aceasta gama de relatii si cu alte state foste comuniste. De exemplu, Polonia s-a remarcat drept un ferm sustinator al Ucrainei si Belarusului si a promovat democratizarea in ambele state. La randul lor, Letonia si Lituania mentin stranse legaturi cu Belarusul au sprijinit direct miscarea pentru democratie din aceasta tara, iar Estonia incearca sa ajute republicile mai mici din sudul Caucazului. Romania, noteaza New Europe Review, Romania urmareste o relatie stransa cu Republica Moldova si a incercat sa rezolve disputa transnistreana. "In acelasi timp, Bucurestiul si Sofia sunt in curs de elaborare a unei politici mai largi in zona Marii Negre", aminteste publicatia.

INTERESE

aPentru Germania si Franta, pragmatismul comercial prevaleaza asupra geopoliticii si intereselor Europei Centrale. In timp ce majoritatea statelor din Europa Centrala sprijina ferm extinderea UE prin includerea Republicii Belarus, Ucrainei, Moldovei si statelor din bazinul Marii Negre, pozitie pe care se afla si Marea Britanie si tarile nordice, Parisul si Berlinul au o alta imagine asupra viitorului acestei regiuni. Franta si Germania calculeaza ca UE si-a atins limitele si capacitatile maxime de extindere, dupa incorporarea regiunii balcanice. Cele doua puteri, mari contribuabili la bugetul european, sunt de parere ca Uniunea nu dispune decat de fonduri limitate pentru a urmari o strategie europeana mai larga si a oferi accesul acelor tari care nu reusesc sa indeplineasca standardele de baza ale unei asocieri mai stranse cu UE.