Codul Consumului are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create intre agentii economici si consumatori, cu privire la achizitionarea de produse si servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurand cadrul necesar accesului la produse si servicii, informarii lor complete si corecte despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.
Agentii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive. Sunt interzise importul, fabricatia, distributia, precum si comercializarea produselor falsificate ori contrafacute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor. Este interzisa conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs, de cumpararea unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu catre consumator, conditionata de prestarea altui serviciu sau de cumpararea unui produs. Orice vanzare fortata este interzisa. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu catre o persoana se face numai in baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.
COMERCIALIZARE
|
Ambalajele produselor trebuie sa asigure integritatea si protectia calitatii acestora, fiind, totodata, conforme prevederilor legale referitoare la protectia muncii, mediului si a securitatii consumatorilor. Agentii economici sunt obligati sa comercializeze alimente care:
a) sunt insotite de documente care le atesta originea, provenienta si securitatea, dupa caz; b) sunt manipulate si comercializate in conditii corespunzatoare de igiena, care nu pun in pericol viata si sanatatea consumatorilor si care respecta normele sanitare in vigoare;
c) nu afecteaza viata si sanatatea consumatorilor. Se interzice comercializarea produselor ce imita produsele alimentare, fara a fi astfel de produse si care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementarilor legale in vigoare.
|
RASPUNSURI COMPETENTE LA INTREBARILE DUMNEAVOASTRA
|
Andrei Traian, Dolj: "Sunt nascut la data de 12.02.1935. Parintii mei isi doreau o fata, iar sora mamei mele, un baiat. De aceea, atunci cand mama a nascut un alt baiat, in anul 1938, sora sa l-a declarat la primarie si a crescut baiatul. Vreau sa va intreb daca cei doi baieti sunt frati sau nu, din punct de vedere legal".
RASPUNS: Potrivit Codului Familiei, filiatia reprezinta raportul de descendenta dintre un copil si fiecare dintre parintii lui. Filiatia se intemeiaza pe legatura de sange dintre copil si parinti, care rezulta din faptul nasterii si cel al conceptiei. Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Potrivit regulilor de drept comun, dovada elementelor filiatiei fata de mama ar urma sa se faca prin orice mijloc de proba, deoarece este vorba de fapte materiale. Cu toate acestea, art. 47 din Codul Familiei prevede ca dovada filiatiei fata de mama se face prin certificatul constatator al nasterii. Cazurile in care prezumtia rezultand din certificatul de nastere conform cu folosirea starii civile sunt rare. Astfel, ar fi ipoteza in care mama isi insuseste un copil caruia ii constituie, in mod fals, prin declaratia si purtarea sa, certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme intre ele, dar care nu corespund cu realitatea. Aceasta este situatia substituirii copilului, intervenita inainte de intocmirea certificatului de nastere. In aceasta situatie copilul poate introduce actiune in justitie pentru stabilirea adevaratei filiatii."
Stefan Ionel, Calarasi: "Am o nelamurire juridica si va rog sa ma ajutati. In urma unei hotarari judecatoresti ramase definitive s-a procedat la iesirea din indiviziune. Dupa consumarea acestui act si dupa trecerea unui termen care nu mai permitea vreo cale de atac, se constata o eroare materiala evidenta in contradictie cu hotararea judecatoreasca. Mai poate fi indreptata aceasta eroare si cum?".
RASPUNS: Potrivit art. 281 Cod Procedura Civila, "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere. In cazul hotararilor, indreptarea se va face in ambele exemplare ale hotararii". Cererea de indreptare a erorilor materiale se judeca in aceeasi compunere ca si fondul. Instanta se pronunta prin incheiere data in camera de consiliu. Partile vor fi citate numai daca instanta socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri. In ceea ce priveste termenul in care poate fi solicitata indreptarea greselilor materiale strecurate intr-o hotarare/incheiere, art. 281 nu prevede nici o limitare in timp. Astfel, se apreciaza ca partea care ar justifica un interes poate solicita oricand indreptarea. Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea hotararii. Intrucat cititorul nu a mentionat in ce consta eroarea, astfel incat sa puteam aprecia caracterul acesteia, subliniem ca procedura prevazuta de art. 281 Cod Procedura Civila nu poate fi folosita pentru remedierea greselilor de judecata. Oricat de evidente ar fi acestea.
|