Jurnalul de bucatarie te invita la masa Babei Vrancioaia sa afli gustul pastravului in harzob de cetina.

In muntii Vrancei

Pornisem la drum spre Muntii Vrancei facand un inventar a ceea ce stiam: transhumanta, balada "Mioritei" (despre care un mester popular avea sa imi spuna ca e de fapt "un bocet de la Negrilesti"), legenda Vrancioaiei si a feciorilor ei, salba de manastiri vechi cu icoane facatoare de minuni, peisajele neinchipuit de frumoase din Cheile Tisitei, cutremurele ("framantarile pamantului", cum le-a numit maica Ioana de la Dalhauti)... Avea sa mi se dezvaluie o lume cu oameni calzi si deschisi, gata oricand sa te invite in casa si sa te puna in capul mesei, oaspete drag, de parea ca de o viata te asteapta sa le treci pragul. Si masa lor, cu sarmale marunte cat degetul mic, cu branzeturi de toate felurile - intre care si vestitele "papusi de cas" de la Negrilesti -, cu ciorbele acrite cu zeama de musmuse (prune verzi) ori cu friptura de miel, te imbie sa gusti si apoi sa inchini cu un pahar cu vin dintre cele pe care le iubea si Stefan cel Mare, caci nu degeaba numise aici, in Tara Vrancei, pe cel de-al treilea Paharnic al Domniei.