x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Verde si Rosu

31 Mai 2006   •   00:00
BUCATARIA COPIILOR
In tara lui Verde Imparat traia odata, demult, in casa unor pastori, un baiat istet si priceput la toate. Si cum statea el in curtea casei, iata ca o pasare mare si rosie s-a lasat incet din zbor si din carca ei a coborat un print imbracat din cap pana-n picioare in haine rosii si stralucitoare. Bag seama ca era fiul Imparatului Rosu aflat in mare razboi cu fratele sau, Imparatul Verde, si de aceea regatele lor erau cu totul si cu totul separate, iar supusii erau nevoiti sa respecte cu strictete culoarea regatului lor. Pana si soarele si luna de pe cer si le impartisera. Intr-o parte erau rosii ca focul, in cealalta verde ca smaraldul.

RAZBOIUL. Dar in vreme ce supusilor Imparatului Verde toate le mergeau din plin si in tara lor toata lumea era linistita, cu totii se bucurau de roadele pamantului si se obisnuisera chiar si cu soarele cel verde, in celalalt regat lucrurile nu stateau la fel de bine. Mereu agitati, nimic nu le pria din ceea ce mancau, caci toate erau rosii ca focul si tare mult tanjeau dupa verdeturile de altadata... Cu atat mai mult cu cat au inceput sa observe dupa un anumit timp ca puterile incep sa-i paraseasca, de parca rosul de foc pe care-l mancau zi de zi i-ar fi ars pe dinauntru.

Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o zi, fiul imparatului si-a luat inima in dinti si l-a intrebat: "Tata, de ce nu mai sunt pajistile verzi pe care le aveam cand eram mic? Si ce s-a intamplat cu frunzulitele alea pe care bunica le punea in mancare si ne zicea ca sunt descantate si ne dau putere?". "Ce sa se intample, fiul meu drag? Am rupt in doua regatul. Fratele meu l-a luat pe cel verde, iar eu am ramas cu cel rosu. Odata, demult, pe cand eram mai tanar si mai iute la manie, mama noastra, marea imparateasa, ne-a preparat o mancare nemaipomenita, ca sa prindem amandoi puteri inainte sa plecam la lupta. Era un amestec minune de spanac, urzici si toate verdeturile pamantului. Numai ca eu m-am infuriat atat de tare incat am aruncat-o, caci pe atunci eram Printul cel Rosu. Iar fratele meu, Printul Verde. N-am inteles in acea zi de ce mama nu preparase o mancare rosie ca mine, ci una verde ca fratele meu. Atunci am pornit la razboi asupra lui si asa se face ca regatele noastre sunt astazi separate."

IMPACAREA. Si din acea zi printul si-a pus in minte sa impace cele doua regate. Aflase el de la o vrajitoare ca, daca reuseste sa aduca din Regatul Verde un manunchi mare de verdeturi pe care sa le manance impreuna cu toti copiii Regatului Rosu, blestemul se va spulbera. Asa se face ca printul, zburand pe pasarea lui uriasa, a coborat in acea zi in curtea unde statea fiul pastorului. I-a povestit totul de-a fir a par si cu bratele incarcate de toata verdeata pamantului au plecat sa-i cheme pe toti copiii ca sa salveze Regatul Rosu. Si mare a fost bucuria celor doi imparati cand au vazut ca dintr-o data toate s-au colorat la loc, asa cum fusesera in vremea copilariei lor.

×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul verde roşu