Tulburările de ciclu menstrual

Ciclul menstrual nu este doar o simplă problemă de ginecologie funcţională, ci un indicator al stării de sănătate generală a femeii.

În mod normal, ciclul menstrual este de 28 de zile (cu limite între 25 şi 35 de zile), din care perioada menstruală este de 5 zile (plus sau minus 2 zile), hemoragia cea mai puternică fiind în ziua a doua şi a treia. Cantitatea de sânge pierdut se înscrie între 30 şi 80 ml, iar sângele este de obicei necoagulat.

Ciclul are tendinţa de a fi mai neregulat în primii doi ani de la menarha (prima menstruaţie) şi în premenopauză. În afara acestor variaţii fiziologice, există şi numeroase disfuncţionalităţi: amenoreea, dismenoreea, modificări de ritm şi durată (cicluri mai rare sau mai frecvente), anomalii de volum ale hemoragiei (mai mare sau mai mic) şi alte simptome însoţitoare.

MONITORIZARE
De aceea, este bine ca, încă din adolescenţă, femeia să îşi monitorizeze durata, regularitatea şi caracterul ciclurilor menstruale şi să se prezinte la medic sau să semnaleze modificările la un control de rutină. Nu toate modificările au o semnificaţie gravă. De exemplu, la femeile cu un ciclu menstrual regulat este normal, mai ales în condiţii de stres sau afecţiuni curente, să nu aibă menstruaţie o dată, poate chiar de două ori pe an.

Trebuie să ţineţi seama însă că următoarea menstruaţie va fi de regulă mai puternică şi de durată mai mare. Oricum, nu este sănătos să pierdeţi două sau mai multe menstruaţii consecutive, căci organismul este expus unor valori ridicate de hormoni estrogeni, cu rol oncogen. Pe de altă parte, la o femeie cu cicluri lunare de 35 de zile, o scurtare a acestuia la 25 de zile are de obicei o semnificaţie patologică, ce trebuie investigată.

Ciclul menstrual cu o durată sub 24 de zile se numeşte polimenoree, în acest caz el apărând mai frecvent. Cel cu durata de peste 35 de zile se numeşte oligomenoree, în cazurile severe ajungându-se la doar trei-şase menstruaţii pe an. Alteori, menstruaţia survine la intervale neregulate, mai ales în perimenopauză, alăptare, administrarea neregulată sau în doze neadecvate a contraceptivelor, efort fizic crescut, hipertiroidism sau diabet zaharat.

Pentru femeie, aprecierea cantităţii sângelui menstrual eliminat este extrem de subiectivă. Ceea ce pentru o persoană este normal, pentru alta poate părea exagerat, astfel că uneori importanţa pierderii este reliefată de analizele de sânge, care atestă prezenţa anemiei. În general, un tampon reţine 5-15 ml de sânge şi el este schimbat de trei-patru ori zilnic.

Dacă trebuie schimbat mai des, uneori la una-două ore, este vorba despre o hemoragie puternică. Dacă aceasta survine după o perioadă de cicluri cu flux normal arată o problemă medicală. Uneori, pierderile de sânge sunt de 10-20 de ori mai mari decât cele normale, cu cheaguri de sânge. Hemoragiile abundente, prelungite sunt numite menoragii.




Ele sunt cauzate de afecţiuni locale (fibrom sau cancer uterin, endometrioză, inflamaţii locale, probleme ovariene), boli generale (tulburări de coagulare, boli cronice renale sau hepatice, leucemii), boli endocrine (perturbarea echilibrului estrogeno-progesteronic, boli tiroidiene, diabet zaharat etc.), unele medicamente (aspirina în doze mari, anticoagulante, contraceptive, dispozitive intrauterine).

SEMNAL DE ALARMĂ
Metroragia reprezintă sângerarea care apare în afara menstruaţiei. La unele femei poate apărea o mică hemoragie în momentul ovulaţiei, la mijlocul cicului menstrual, dar de obicei metroragia este un fenomen îngrijorător, care trebuie să alerteze femeia şi să o determine să se prezinte la medic, pentru că poate fi expresia unui proces local, uneori cu potenţial sever.

Dismenoreea este durerea care însoţeşte menstruaţia. Se localizează de obicei în partea inferioară a abdomenului sau iradiază în spate. Se apreciază că 40% dintre femei prezintă acest simptom, iar 10% sunt stânjenite în activităţile curente.

SIMPTOME
Durerile ridică probleme dacă sunt foarte puternice, dacă încep cu mai multe zile înainte de ciclu sau apar şi la mijlocul ciclului şi implică folosirea unor doze mari de analgezice în fiecare lună. Pot fi cauzate de chisturi ovariene, probleme uterine (infecţii, inflamaţii, tumori, anomalii de poziţie, îngustarea colului, endometrioză), tulburări hormonale.

Ele pot fi însoţite de alte simptome: cefalee, oboseală, tulburări de tranzit intestinal, balonare, mărirea sânilor, nervozitate, depresie, scăderea capacităţii de concentrare, tulburări care cedează după iniţierea menstruaţiei. Diagnosticul tulburărilor de ciclu menstrual este complex şi impune un efort interdisciplinar între medicul de familie, ginecolog, endocrinolog, internist.

El cuprinde o anamneză atentă, un examen fizic general pentru depistarea unor afecţiuni interne sau endocrine, un examen ginecologic completat, în funcţie de situaţie, cu o ecografie, un test Babeş-Papanicolau, colposcopie, histeroscopie (examinarea uterului), histerosalpingografie sau o biopsie endometrială. De asemenea, pot fi necesare dozări hormonale, examene de sânge şi urină pentru aprecierea stării generale de sănătate, diverse alte investigaţii radiologice sau imagistice. Tratamentul este diferenţiat în funcţie de natura afecţiunii.

Este important ca femeia să fie conştientă de caracteristicile propriului ciclu menstrual, să fie capabilă să sesizeze modificările şi să se prezinte la medic cât mai repede. În cazurile simple se recomandă menţinerea unei greutăţi normale, un regim alimentar sănătos, odihnă suficientă, exerciţii fizice în aer liber, renunţarea la tutun şi la alcool.

FLUX REDUS
Hipomenoreea reprezintă un flux menstrual mic, care poate fi dat de afecţiuni locale, dezechilibre hormonale (axul hipotalamo-hipofizo-ovarian, tiroidă, suprarenală), afecţiuni locale (inflamaţii, tumori), boli cronice (leucemii, boala Hodgkin, nefrita cronică).