Boala mizeriei, febra ocnasilor, febra razboaielor, febra transeelor... sunt denumiri ale tifosului exantematic, boala extrem de contagioasa despre care multi istorici spun ca a influentat decisiv sfarsitul razboaielor.

Prima consemnare a tifosului dateaza din 1487, din timpul razboiului maurilor cu regele Granadei. "In 1536, un mare medic al secolului al XVI-lea, Girolamo Cardano, a facut pentru prima data diagnosticul diferential intre eruptia rujeolica si cea specifica tifosului exantematic, cele doua fiind frecvent confundate in acea vreme", relateaza profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila". Tocmai pentru ca era confundat cu alte boli se banuieste ca tifosul ar fi existat chiar din Antichitate, dar nu a putut fi identificat ca o afectiune distincta. In 1566, in timpul razboiului turco-austriac, maladia a aparut pe teritoriul Ungariei si al Transilvaniei.

Febra transeelor

In razboiul de 30 de ani (1618-1648), tifosul exantematic a facut mii de victime. De multe ori, esecul unor batalii a fost dat pe seama acestei boli contagioase. Lupta in transee a favorizat extinderea tifosului, de unde si numele "febra transeelor". Multi istorici sunt de parere ca invazia lui Napoleon Bonaparte in Rusia, din 1812, ar fi fost sortita esecului in mare parte din cauza maladiei infectioase. Se estimeaza ca 4/5 din armata lui Napoleon a fost decimata de tifosul exantematic. Si in razboiul Crimeei tifosul a avut o influenta decisiva. Atat trupele rusesti, cat si cele turcesti au fost decimate de boala contagioasa.

A urmat primul razboi mondial. Tifosul a facut ravagii in Europa Centrala si de Sud-Est, inclusiv in Tarile Romane. 300 de medici si asistente din corpul medical romanesc au decedat dupa contactarea bolii infectioase. Anii ’40 au venit cu descoperiri medicale care au favorizat scaderea semnificativa a cazurilor de tifos exantematic in lume. Astazi, boala mai exista in Himalaya si in tarile Africii Centrale.

Specificitatea bolii Tifosul exantematic este o boala foarte contagioasa, cu un indice de letalitate mare. Se transmite la om prin purici si paduchi, prin excremente. Este produsa de o bacterie foarte mica, din grupul Rickettsia. Perioada de incubatie este de aproximativ trei saptamani. Se manifesta printr-o eruptie asemanatoare celei din rujeola, frisoane si febra.

REPERE

1909. Dr. Charles Nicolle, elev al lui Pasteur si unul dintre marii bacteriologi ai medicinei moderne, a descris rolul paduchelui in raspandirea bolii. El a incercat si prepararea unui vaccin, insa fara succes. 1910. Patologul american Howard Ricketts a descoperit bacteria care provoaca boala. In 1913, polonezul Stanislaus von Prowazek a descris si el microorganismul care poarta acum numele celor doi oameni de stiinta. 1913. Medicii Adolf Weil si Friedrich Wilhelm Felix au descris reactia de aglutinare, care permite diagnosticul serologic al tifosului. Testul se numeste Weil-Felix. 1937. Herald Cox a preparat primul vaccin eficient impotriva tifosului exantematic. In 1943 a inceput utilizarea la scara larga. 1939. Paul Müller a descoperit DDT-ul. Dezinsectia sistematica s-a dovedit eficienta in lupta cu tifosul exantematic. 1944. Incepe era antibioticelor, care au contribuit decisiv la eradicarea bolii.