De multe ori observăm că unii oameni se plâng de ochi, aceştia par chinuiţi, se înroşesc, lăcrimează, au mâncărimi. Multă lume crede că se pricepe și îndeamnă cu sfaturi greşite pe cel cu ochii în disconfort. Trebuie subliniat, însă, că doar medicul oftalmolog e în măsură să pună diagnosticul şi să recomande un tratament. Interviu cu profesor doctor Monica Pop, manager al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice
Florin Condurăţeanu: - Îi auzi pe unii că îşi simt ochii deranjaţi, susţin că şi-au obosit ochii la calculator sau au făcut conjunctivită. Sunt corecte bănuielile lor?
Prof. dr. Monica Pop: - Nu, în primul rând nu ştiu de unde a apărut născocirea aceea cu ochii obosiţi la prea multele ore în faţa calculatorului. Ochii sunt făcuţi să lucreze la maximum, se simt bine când sunt intens solicitaţi. La calculator, dacă e să intervenim cumva e să nu lăsăm să se usuce corneea. În mod normal, ochiul e umezit de 13-14 clipiri din pleoape. La computer, din concentrare multă, ochiul îşi răreşte clipirile pleoapelor, aşa că la 20 de minute e bine să picurăm puţin ser fiziologic în ochi. Iar când privim la televizor e indicat să nu fie întuneric total, să lăsăm aprinsă o veioză, un bec slab, ca să nu existe acel contrast mare între luminozitatea ecranului şi întuneric.
F.C.: - Şi scărpinarea la ochii înroşiţi cu acel „am conjunctivită, spăl ochii cu ceai de muşeţel” e o eroare?
Prof. dr. M. Pop: - Doar medicul oftalmolog decide dacă e diagnostic de conjunctivită, de care fel de conjunctivită, care e tratamentul. Există conjunctivite alergice, cele mai dese, altele provocate de virusuri, de microbi, de ciuperci. Simptomele conjunctivitelor sunt o înroşire mai intensă sau mai slabă a corneei, mâncărime, o jenă ca şi când ai un corp străin în ochi, nisip. Nu e o durere, e un disconfort, o jenă, trebuie să-i relatezi medicului că e o jenă, nu o durere. Până a ajunge la medicul oftalmolog, ochii se spală cu apă rece, eventual cu săpun dimineaţa şi seara. Nu se pun ceaiuri în ochi sau alte lichide. Nu se pun comprese calde, umede sau uscate, căci creezi climatul propice microbilor. Nu se pun unguente, ele blochează scurgerea lacrimilor prin canalele lacrimale - situaţie favorabilă microbilor. Conjunctivita e foarte contagioasă, cei din jurul suferindului să folosească alte prosoape, feţe de pernă. Dar din conjunctivită nu se diminuează vederea.
F.C.: - Dar când sugarii au secreţie urâtă la ochi, chiar cu puroi, ce să facă părinţii?
Prof. dr. M. Pop: - Unii se nasc cu defectul că nu s-a eliberat canalul lacrimar, nu se pot scurge lacrimile. Trebuie păstrată igiena corectă a ochilor micuţilor aceştia, iar la 3-4 luni, printr-o acţiune simplă chirurgicală, se deblocează canalul lacrimal. Apropo, la ieşirea din maternitate, orice sugar trebuie controlat de un oftalmolog pentru a depista devreme eventuale boli congenitale de ochi, cataractă congenitală, de exemplu, care necesită o intervenţie chiar de la această vârstă fragedă. După cum obligatorie este consultarea simplă a tuturor copiilor la 3 ani de către oftalmolog. Prin relatarea a ce vede pe tabloul de pe perete, se descoperă orice viciu de acuitate vizuală. Copilul mic nu spune că vede rău cu un ochi, se descurcă cu celălalt, ochiul cu viciu se obişnuieşte să nu vadă şi omul rămâne cu ambiopie toată viaţa, nu poate şofa maşina, nu poate alege anumite meserii. Viciul descoperit prin acest consult simplu la 3 ani dă posibilitatea intervenţiei, purtare de ochelari cu acoperirea ochiului bun pentru a-l forţa pe cel slab, exerciţii optice de reeducare, peste şase ani de neintervenţie ochiul este fără vedere toată viaţa.
Bolile grave de ochi se moştenesc. Monica Pop atrage atenţia ca atunci când hotărăsc să aibă un copil, soţii trebuie să se intereseze ca în familie să nu fi existat un bolnav de ochi. Să adopte o hotărâre sfătuindu-se cu cabinetele de sfaturi parentale. Riscă să nască un copil nevăzător, care să le reproşeze că l-au adus pe lume.