Întâlnirile cu stomatologii crează fiori de spaimă celor mai mulţi oameni. Se poate ajunge la situaţia ca omul să se ducă destins la cabinetul stomatologic precum la frizer? Răspunsul este da, în condiţiile în care periodic mergem la stomatolog pentru întreţinerea danturii. În această vizită periodică, o dată la şase luni medicul stomatolog va curăţa tartrul, va descoperi devreme orice carie ce va fi plombată, nu va lăsa locuri libere în urma extracţiilor pentru a nu înlesni migrarea dinţilor şi haos în dantură.
Florin Condurăţeanu:-Românul are nişte vorbe nostime: “Cele mai dese belele, dragostea cea înfocată şi durerea de măsele”. Să explicăm caria, banala carie; de ce apar durerile de dinţi?
Dr Dan Găucan:- Evoluţia unei carii se face în etape. Mai întâi apar durerile la rece, la cald, la dulce. Este semnul că smalţul a fost străpuns, dar nu s-a ajuns la camera pulpară, la nerv. Smalţul asigură etanşeitatea. În dentină există ramificaţii nervoase, se află şi 40.000 de canalicule cu ramificaţiile nervoase şi cu un lichid. În această primă etapă a cariei e bine să se facă plombarea, să nu fie lăsată caria să avanseze. Urmează o apariţie a durerilor mai puternice şi noaptea. Cu capul pe pernă se intensifică circulaţia sângelui în zona capului şi preinflamaţia devine mai dureroasă. Caria a ajuns şi la dentină, aşa că se încearcă păstrarea vieţii dintelui şi nu se scoate nervul. Dacă microbii au pătruns în canalicule trebuie să se cureţe canalul şi să se scoată nervul. Smalţul nu mai este hrănit, peste 1-2 ani devine casant şi dacă nu s-a realizat o proteză bună smalţul se sparge.
F.C:-De ce dulcele deschide uşa durerilor în caz de carie?
Dr.D.G:-Când se mănâncă dulce acesta se transformă în acid şi atacul este mărit. Copiii trebuie să se clătească cu apă rece după ce au mâncat dulciuri. Durerile cele mai mari se ivesc când a apărut necroza, cangrena. Cariile apar mai ales în porţiunile de dantură unde se ajunge mai greu cu periuţa, pe dinte apar pete opace. Microbii anaerobi se simt bine în zonele ascunse şi ei atacă osul gingiei. Organismul se apără formând o pungă, granulomul. Microbii pot aduce pericol mare, pătrund în circulaţia sângelui, se fixează pe valvele inimii şi în articulaţii în forme de reumatism. Cariile nu trebuiesc neglijate. Trebuiesc plombaţi şi dinţii de lapte. Soluţia scoaterii dinţilor fără să fie înlocuiţi crează haosul în dantură cu migrarea dinţilor, cu strâmbarea lor. Spălatul viguros al dinţilor cu pastă cu fluor de minimum două ori pe zi este obligatoriu. După masă e util să mâncăm un măr, un morcov, se curăţă astfel dinţii şi se masează gingiile. Dantura trebuie întreţinută, la 6 luni e necesară o vizită la stomatolog, el curăţă tartrul şi face un masaj la gingii. Copiii trebuiesc controlaţi de stomatolog la 6 ani, e vârsta apariţiei molarilor de 6 ani, aceste măsele sunt cheia păstrării unei arhitecturi corecte a danturii.
F.C:- Mi se plângea un bărbat că a strănutat mai zdravăn şi i-a sărit un dinte, în aşa hal se mişcau dinţii. Alţii se căinează că la un periaj mai tare al danturii le cad şi căte doi dinţi în chiuvetă, le săngerează gingiile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii sună alarma că 70% din populaţia planetei are aceste parodontopatii. Cum se explică aceste pierderi de dinţi?
Dr.D.G:- Să subliniem că oamenii spun greşit că e parodontoză, acestea se întâlnesc doar în 10-15% din cazuri, restul se numesc parodontopatii. Se pierd şi toţi dinţii şi se impun implanturi dentare ca ultimă soluţie. Din păcate, oamenii se prezintă târziu când li se clatină dinţii, când le curge puroi din gingii, când emană un miros urât din gură. Primele semne ale parondopatiilor sunt sângerările din gingie la spălatul pe dinţi şi stomatologul în această fază de început poate opri clătinarea dinţilor prin curăţarea de tartru şi masarea cu substanţe medicamentoase a gingiilor pentru a pune sângele în mişcare. Dinţii sunt prinşi într-un ţesut elastic, parodonţiu, cu fibre elastice ca un hamac. Dinţii sunt ancoraţi de aceste fibre elastice, parodonţiul acţionează ca un amortizor. Boala înseamnă că se inflamează acest ţesut, rădăcina rămâne doar jumătate în os, gingia se retrage, e gingivită. Dintele începe să se clatine, ca un par de gard înfipt în pământ care prin clătinare îşi lărgeşte locaşul. Microbii pătrund în aceste locaşuri, apare şi acidul, osul se topeşte şi dinţii se mişcă până cad scoşi chiar cu degetele. Tartrul irită şi el ţesutul parodonţiu şi apare inflamaţia şi infiltrarea microbilor.
Dacă rădăcina se mai află o treime în osul gingiei stomatologul introduce substituente de os şi cu biostimulatori şi masaj ajută reclădirea osului. Tencuirea rădăcinii şi mineralizarea durează 1,5-2 luni. Implantul înseamnă introducerea unui şurub metalic în os şi lăsarea o perioadă pentru ca gingia şi ţesuturile moi să înfieze implantul metalic. În etapa a doua se montează pe axul metalic o căciulă (bont) tot din metal, pe care se fixează orice fel de proteză. Întreaga operaţie se termină după 4-5 luni. Apoi pacientul trebuie să vină la întreţinerea implantului la fiecare 6 luni când stomatologul curăţă tartrul şi face masajul gingiei. Dacă se neglijează aceste întreţineri implantul poate fi rejectat de organism.