Azi ne-am propus să abordăm o temă la fel de actuală și în satul românesc de astăzi, și în orașele mici și mari din lumea-ntreagă. Ce ne e permis și, mai ales, ce nu se cade să facem pe stradă, pe uliță, pe „șușea”, chiar dacă avem impresia că nimeni, dar absolut nimeni nu ne vede.
E de la sine înțeles că nu vom arunca din mână ambalajul unei ciocolate, bonul de la cumpărături și, în genere, nicio hârtie, niciun gunoi, niciun rest de mâncare. Apropo de acestea din urmă, mai ales când este vorba despre fărâme de pâine, plăcinte sau biscuiți, unii cred că nu-i bai dacă le aruncă, pentru că astfel hrănesc... păsările cerului. Mmmm! Mă îndoiesc că asta e altceva decât o scuză la lenea noastră de a căuta un coș de gunoi. Revenind: nu aruncăm gunoaie pe stradă, pentru ca apoi să ne plângem de incompetența primarului, care nu ține comuna sau urbea curate ca un pahar. Poate veți întreba cum se procedează atunci când nu există coșuri de gunoi. Mda... întâlnim și astfel de situații, dar nici atunci nu e permis să transformăm satul într-o uriașă pubelă.
.................