De ce a dat faliment compania britanică Thomas Cook după 178 de ani de activitate ? Răspunsul imediat este că avea nevoie de 200 de milioane de lire sterline pentru a se salva. Dar problemele operatorului de turism sunt mult mai vechi. Pe lângă fuziunea dezastruoasă din 2007, datoriile au crescut foarte mult, iar expansiunea internetului le-a oferit clienților posibilitatea de a-și face rezervări online pentru vacanțe. La toate acestea se adaugă și problemele legate de incertitudinea Brexit-ului și poate a fost doar o chestiune de timp pentru ca gigantul britanic să se prăbușească, comentează The Guardian.
În luna mai din acest an, grupul a raportat o pierdere de 1,5 miliarde de lire sterline, cu peste un miliard de lire serline mai mult decât a fost prevăzut în contractul de fuziune din 2007 cu societatea MyTravel, cunoscută pentru pachetele sale Airtours și Going Places. Acordul ar fi trebuit să ducă la formarea unui gigant european în turism, care promitea câștiguri de circa 75 milioane de lire sterline anual și care ar fi trebuit să fie o provocare pentru rivalii săi. În realitate, Thomas Cook s-a aliat cu o companie care făcuse profit doar o singură dată pe parcursul a șase ani anteriori fuziunii, așa că alianța a dus apoi la pierderi uriașe.
Prăbușirea societății nu a fost cauzată de faptul că britanicii n-au mai mers în vacanțe. Dimpotrivă, circa 60% din populație a plecat în concedii în străinătate anul trecut, în creștere față de 57% în perioada precedentă. S-au schimbat însă preferințele oamenilor care aleg acum city break-urile, adică vizitarea, la sfârșitul săptămânii, a unui alt oraș din lume, în detrimentul concediilor la mare. Ei se orientează tot mai mult spre Rynair, easyJet și Airbnb, turiștii făcându-și rezervări online.
Firmele care oferă pachete scumpe prin agenții sunt marii pierdanți. Printre aceștia se află și Thomas Cook, care deține circa 560 de locații. Doar o persoană din șapte intră astăzi într-o agenție de turism pentru a cumpăra o vacanță.
Grupul anglo-german Tui, cel mai mare rival al lui Thomas Cook, a trecut prin situații asemănătoare pe parcursul acestui an însă datoriile sale sunt mult mai mici și deține mai multe hoteluri și nave de croazieră.
Și schimbările climatice au avut un impact negativ. Valul de căldură din Europa, din mai 2018, a redus brusc cererile de vacanțe întrucât oamenii s-au bucurat de temperaturi plăcute acasă. Apoi, în acest an, reprezentanții Thomas Cook au spus că turiștii britanici și-au amânat planurile de concediu pentru vară din cauza agravării incertitudinilor legate de Brexit și a impactului acestuia asupra monedei naționale.
Compania a supraviețuit unei situații dezastruoase și în 2011, când datoriile sale ajunseseră la 1,1 miliarde de lire străine și a rămas pe linia de plutire numai datorită unei injecții de capital în numerar, dar acest lucru a avut repercursiuni negative asupra serviciilor. De atunci Thomas Cook a plătit dobânzi de 1,2 miliarde de lire străine, ceea ce înseamnă că mai mult de un sfert din banii încasați pe cele 11 milioane de vacanțe vândute au intrat în buzunarele creditorilor.
Câțiva ani, Thomas Cook a avut un salvator. Acesta a fost grupul chinez Fosun International, condus de Guo Guangchang, considerat Warren Buffett al Chinei. Fosun a cumpărat prima participație la Thomas Cook în 2015, ca parte a unui plan de construire a unui conglomerat global de vacanță și divertisment, după ce preluase deja Clubul Med Med și Cirque de Soleil din Canada.
În august 2019, compania britanică a publicat detalii despre o restructurare planificată, care a inclus o injecție de numerar de 450 milioane de lire sterline de la Fosun, în schimbul pachetului majoritar și eliminarea altor acționari. Totodată, a impus băncilor să-și rezume datoriile la 1,7 miliarde de lire sterline. Acordul s-a destrămat însă în weekend și nu este de mirare că impactul puternic a venit acum. La fel ca majoritatea operatorilor de turism, Thomas Cook înregistrează încasări în prima jumătate a anului, în timp ce vacanțele au loc vara. Compensațiile pot depăși cu mult cele 200 milioane de lire sterline de care are nevoie operatorul de turism pentru a supraviețui, cred unii analiști. Însă guvernul a refuzat să intervină, considerând că este o problemă internă a companiei.
Cât de diferite sunt lucrurile față de acum 70 de ani când Thomas Cook era considerat o parte a vieții britanice. A fost naționalizat în 1948, după ce s-a confruntat cu falimentul, în timpul celui de-al doilea război mondial. A rămas apoi societate de stat, ca parte a căilor ferate britanice, până în 1972. Dar acum a fost distrusă în mare parte de internet și de schimbarea modului de a gândi, la care se adaugă povara imensă a datoriei.