O plajă până nu demult rezervată doar giurgiu-venilor devine, cu fiecare vară, tot mai populată de bucureștenii dornici de soare și de o baie răcoritoare în apă… dulce. Ştim, poate părea puțin ciudată asoci-erea plajă-apă dulce, dar tocmai aici e farmecul. E vorba de o porțiune de circa 1,5 kilometri, lată precum plaja de la Mamaia pe vremuri, dar situată pe malul Dunării. Dacă nu vreți să parcurgeți 230 de kilometri până la mare și nu sunteți fan ștranduri, învățați drumul până la Gostinu, o localitate aflată la 70 de kilometri de București și la 15 de orașul Giurgiu, măcar pentru o zi de stat la soare, cu mâncare, sucuri și bere la pachet, de acasă, dar și cu buletin la purtător, având în vedere că zona e una de graniță și oricând vă poate legitima un grănicer. Drumul nu e chiar ca pe autostradă, dar și asta face parte din aventură. Din Giurgiu se merge prin prin comuna Oinacu, apoi cotește spre Dunăre. În lipsa indicatoarelor, sătenii sunt cel mai bun GPS, mai ales că la un moment dat drumul trece printre lanurile de porumb, înainte de a ajunge pe dig și mai apoi, dincolo de pădure, pe plaja incredibil de gene-roasă. Şi Dunărea pare blândă aici, primindu-i pe cei care vor să se răcorească, până la câteva zeci de metri de mal, cu o adâncime care abia ajunge la brâu. Sezlonguri, restaurante și hoteluri nu vă așteptați să găsiți prin zonă, așa că e bine să aveți la voi, de la apă la scaune pliante, măsuță și, dacă vreți să stați peste noapte, un cort. Plaja de la Gostinu nu este însă singura, pe gene-rosul mal al Dunării existând astfel de locuri în zona Calafat din Mehedinți, în dreptul orașului Corabia din județul Olt, lângă Călărași, la Galați, la Brăila, etc. Toate au rămas până acum însă, în grija naturii, care le-a creat, le mai îngustează sau le mai extinde, în funcție de cât de secetos e anul.