Comuna Cornereva, situată în sudul judeţului Caraş-Severin, adună nu mai puţin de 40 de sate. Adună este cunvântul potrivit, fiindcă cele 40 de aşezări sunt risipite în munţii Cernei, prin văi şi pe creste. Două dintre ele, Scărişoara şi Ineleţ, au în comun o scară de salcâm, legată de peretele muntelui, care te duce sus, pe platoul unde le găseşti pe amândouă. În capul treptelor e Scărişoara, la vreo şapte kilometri apare, dintre arbori, şi Ineleţul.
Ajungi la scară pornind de la Băile Herculane, pe drumul spre Baia de aramă. Faci 18 kilometri, până la ghereta unei staţii de autobuz. E ultimul loc în care poţi să te răzgândeşti şi să aştepţi cursa, care trece de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Dacă însă vrei să fugi de tot ce are mai artificial civilizaţia şi să te apropii de natură şi de adevărata ta natură, destinaţiile nu pot fi altele decât Ineleţ şi Scărişoara. Aşa că o iei pe potecă, spre râul Cerna. Treci un podeţ şubred, înainte de a te afunda într-o pădure unde copacii au coaja scrijelită cu versete din rugăciuni. Începe urcuşul, care te duce în faţa scărilor. De-aici, nimic nu mai seaman cu ceea ce ai ştiut vreodată. Urmează un drum iniţiatic, din treaptă în treaptă, vreo 80 de metri în sus. Un pas greşit te poate arunca în hău. Simţi aerul tare al începutului de lume. Fără să bagi de seamă, fiindcă trebuie să te ţii zdravăn de scară, timpul începe să curgă înapoi, limbile ceasului să se învârtă invers. Începi să-ţi auzi gândurile şi acesta e semnul că urci şi spre tine însuţi.
Nu curent, nu bani. Nici nu e nevoie
Nu trece mai mult de o oră şi ajungi sus, pe platou. Scărişoara e aproape, la 4 kilometri prin pădure. Drumul te scoate direct la casa familiei Icoana şi Avram Cionca, povestesc cei care s-au încumetat până acolo. Bătrânii octogenari au un fiu, însurat, Avrămică. Nu le mai trebuie curent electric. Nici de bani n-au nevoie. Între şuieratul vântului şi şuieratul viperelor, n-ar sta nimeni să-i numere. Când vor să cumpere gaz pentru opaiţ sau te miri ce, ies în şosea (4 kilometri până la scară, scara, corobâşul, podeţul, alt coborâş). În şosea se desfăşoară trocul: două kilograme de nuci de ale lor, pentru un litru de ulei, un kilogram de caş de-al lor, pentru un kilogram de zahăr, un borcănaş de miere pentru un fitil de lampă.
La Ineleţ e ca la Scărişoara. Timpul se scurge tot invers, lăsând mult în urmă secolul XXI, cu monştrii lui. N-ai crede că sus sunt nişte copii, mai puţin de zece, pentru care învăţătoarea urcă şi coboară, în fiecare zi, treptele. Poştaşul trece o dată pe lună, şeful de post mai rar, iar preotul la sărbătorile mari.
De ce ar trebui să te osteneşti şi să urci treptele până-n Scărişoara şi Ineleţ? Pur si simplu, findcă vei urca spre aventura vieţii tale, la capătul căreia vei descoperi cheia marelui mister al existenţei: cât de puţin le trebuie oamenilor să fie fericiţi.