Tot omul are norocul lui. Când se naşte, se naşte şi norocul lui, când moare îi moare şi norocul. Norocul vine din lumea lui, a Noroacelor, pe care n-o ştie nimeni, dar care, se crede, e ca un târg mare, unde trăiesc noroacele.
Cine n-are noroc, n-are de când se naşte până moare. Astfel spune o vorbă din bătrâni amintind de norocul săracului; căci şi acela are noroc, dar e un noroc sărac.
Alţii au noroc cu ghiotora, este norocul bogat cum ban la ban trage şi păduche la păduche. Iar alţii nici nu gândesc norocul şi norocul dă peste ei, pentru că norocul e orb.
Când nu-i noroc, pe cine să te superi?
Pe Dumnezeu nu se cuvine!
Pe ursitoare, pe una dintre ele, care a rostit în cea de-a treia noapte de viaţă a pruncului vorbele despre noroc: „Să-i fie cu noroc, mai sărac sau mai bogat!”, de obicei nu cum ar vrea omul.
Cine sunt norocoşii?
.....................