x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când e necesară tracțiunea integrală

0
Autor: Cătălin F. Vărzaru 30 Mar 2017 - 19:20
Când e necesară tracțiunea integrală Florin Vitzman
Vezi galeria foto


O mașină cu tracțiune integrală este visul de aur al românului în materie de automobil. Românii întrebă dacă mașina pe care și-o doresc există și în varianta integrală. Se simt ușurați atunci când află că se poate comanda și 4x4, dar, în final, cei mai mulți aleg, din raționamente economice, varianta cu tracțiune față. Este cazul a peste 90% dintre clienții Renault, de exemplu. La polul opus, clienții de BMW aleg în proporție de peste 80% varianta de tracțiune xDrive, dacă aceasta există. Iar tracțiunea integrală este prezentă acum pe întrega gamă de modele ale concernului bavarez. Întrebarea e câtă nevoie au românii, în realitate, de tracțiunea integrală. Ce e dincolo de inscripția pe care primesc pe caroserie, nu doar ca să moară vecinii de ciudă, și cum se poate folosi un astfel de sistem.

Există mai multe tipuri de tracțiune. Ele se definesc după modul în care este transmisă puterea de la motor către roți. Cele mai întâlnite tipuri sunt automobilele cu tracțiune pe o singură punte. Cele mai comune sunt mașinile cu tracțiune pe față. Vorbim aici de automobilele cu tracțiune. Avantajele unei asemenea variante este costul mai redus de fabricație, simplitate mecanică și greutate mai redusă comparabil cu celelalte modele. Puntea spate în acest caz este definită ca o punte liberă. Apoi vin automobilele pentru care forța motoare este dirijată către puntea spate. Sunt așa numitele automobile cu propulsie, pentru că aici puntea spate împinge mașina. Cele mai renumite modele în Europa sunt cele ale BMW și a constituit varianta de bază până la apariția Seriei 2 care a inaugurat tracțiunea pe față. Acest tip de tracțiune este, însă, des folosit pe continentul american. Tracțiunea integrală este echivalentă cu o crește a masei autovehiculului, în principal, din cauza axului cardanic care transferă puterea de la cutia de viteze la puntea spate. După numărul de punți motoare, autovehiculele pot fi 4x2,4x4, 6x6 sau chiar 8x8 dacă vorbim de mașinile care transportă marfă sau vehiculele militare.

De la două, la patru roți

La ce folosește tracțiunea integrală. Aceasta este bună, în primul rând, pentru situațiile în care în mod curent se pierde aderența pe o roată sau pe una dintre punți care este și de tracțiune sau propulsie. În acest caz, șoferul se află în situația de a nu mai putea controla sau mișca automobilul. Este foarte probabil să ne aflăm într-una dintre aceste situații în cazul unui drum acoperit cu zăpadă, gheață, noroi, pământ sau nisip afânat. Atunci, un sistem de tracțiune integrală își dovedește eficacitatea pentru că poate asigura tracțiunea pe una dintre cele două punți pe care există aderență și tracțiune. Mai mult, sistemele sunt capabile să transfere electronic întreaga forță pe roata care dispune de aderență în cele mai avanstate cazuri de tracțiune integrală. Există și clienți care aleg varianta de tracțiune integrală cu scop precis pentru aventură în off-road. Aceste automobile sunt însă dedicate și au capabilități de altă natură decât cele care se autodefinesc  All Wheel Drive. Diferența dintre ele o vom analiza în cele ce urmează. Dar, la cele mai multe dintre automobilele cu tracțiune integrală, aceasta folosește în primul rând pentru o manevrabilitae mai bună și mai în sigranță a automobilului având în plus atuul abordării fără riscuri a unor segmente de drum pe care o mașină cu tracțiune pe o singură punte n-ar face față.

Diferența între 4x4 și AWD

În principiu există două tipuri distincte de automobile cu tracțiune integrală: automobilele cu tracțiune integrală permanentă (AWD) și automobilele cu tracțiune integrală temporară (4WD). La automobilele cu tracțiune integrală permanentă (All Whell Drive), controlul transmiterii puterii la toate roțile motoare se face electronic. Decizia o ia computerul care evaluează starea automobilului în funcție de viteza de deplasare, accelerație, datele venite de la ESC privind gradul de patinare a roților. În modul Auto, șoferul nu are nici o putere de decizie asupra modului în care este dirijată puterea, la una sau la cele două punți. Vorbim aici în general de mașini la care forța este dirijată către puntea față, urmând ca puntea spate să fie proplsoare doar la nevoie. De aceea există și posiblitatea de a alege ca mod de tracțiune între 2WD - tracțiune doar pe puntea față, AUTO – cu control al tracțiunii comandat electric în funcție de nevoie și Lock, caz în care avem de-a face cu o transmise 4x4 permanentă. Un exemplu ca acesta îl întâlnim pe modelele grupului Reanult – Nissan, de la Dacia Duster, la Renault Koleos sau Nissan X-trail. La Duster, spre exemplu, în modul Lock cuplul furnizat de motor este distribuit  în proporție de 50-50 între cele două punți. La altele automobile, puntea spate se cuplează automat atunci când se pierde tracțiunea pe puntea față. Sunt transmisiile 4x4 cu vascocuplaj la care plăcile prin intermediul cărora se face transferul de putere sunt în contact cu un fluid care și modifică caracteristicile odată ce viteza relativă dintre ele crește.

Tracțiunea simetrică

Există și automobile la care tracțiunea pe cele patru roți motoare este permanentă. Dintre acestea se remarcă tracțiune integrală simetrică folosită de Subaru. Ea are la bază o arhitectură mai specială prin faptul că motorul este de tip boxer, simetric față de axa transversală, iar sistemul de transmisie a puterii este inclus în ansambul cutiei de viteze, astfel că găsim aceeași greutate pe ambele părți ale mașinii. Transmisia simetrică poate cu distribuție a cuplului variabilă, care combină diferențialul central prin intermediul unui sistem de roți dințate de tip planetar cu un ambreiaj hidraulic multidisc LSD, așa numitul diferențial cu alunecare limitata, totul fiind comandat electronic. Raportul de distribuție este ajunge să fie de 50-50 pe cele două punți. Acest tip se folosește acolo unde este necesară o sportivitate mai mare. Pentru transmisiile manuale se folosește un diferențial central vâscos. Exisă și modul DCCD (Driver’s Control Center Differential) care oferă o distribuție a cuplului în proporție de 41-59 fața-spate.

Cum ne ajută în viraje

Un sistem de tracțiune integrală este necesar nu doar pentru a depăși segmente de drum acoperite cu zăpadă sau nori, ci și pentru o mai bună stabilitate în special la viraje sau pentru ocolirea unor obstacole apărute brusc pe carosabil. Astfel, un sistem de tracțiune integrală este capabil să evite pierderea aderenței, surpavirarea sau subvirarea. Subvirarea pare în situația în care într-un viraj se pierde aderența pe puntea față și mașina tinde să iasă de pe traiectorie printr-o deplasare către exterior. Atunci, tracțiunea integrală intervine și transmite instant întreaga putere către punte spate pentru a redresa traiectoria mașinii. În cazul surpavirării, se pierde aderența pe puntea spate, iar mașina tinde să se abată spre centrul virajului. În acest caz, întreaga puterea este transmisă către roțile din față pentru a reînscrie mașina pe trasă. Este și cazul sistemului xDrive dezvoltat de BMW. Constructorul german punctează prin faptul că, față de alte mărci, sistemul oferit de BMW este unul proactiv. Dacă la celelate tracțiuni integrale de natură reactivă sistemul funcționează frânând roata care pierde aderență pentru a înscrie mașina pe traiectorie, la marca germană se mizează pe anticipație lunându-se în calcul date precum viteza, direcția, viteza unghiulară a fiecărei roți, unghiul volanului și accelerația, toate monitorizate și dirijate de către DSC – Controlul Dinamic al Stabilității.

4x4 pentru off-road

În genere, sunt accepate ca mașini off-road și dedicate terenului accidentat, acele autovehicule 4x4 la care șoferul are posibilitatea să cupleze după dorință puntea față atunci când este necesar, cu blocarea cuplului sau cu reductor pentru sporirea eficienței acestuia. Aceste autovechicule au tracțiunea normală pe puntea spate. Se spune că doar ele pot intra în anumit segmente de drum și sunt trecute într-o categorie diferită de cea a mașinilor de asfalt și oraș, SUV-uri cu pretenșii de tracțiune integrală.  Însă povestea nu stă neapărat așa. Și pentru că a ținut să demonstreze și calitățile off-road ale mașinilor sale, BMW a organizat o sesiune de teste pe teren accidentat, pe ploaie și un noroi până la genunchi, pe cirucuitul special amenajat la Ciolpani. Chiar dacă au fost echipate cu cauciucuri de iarnă de oraș - și nu cu gume speciale de off-road – toate mașinile din gama X, de la 1 la 6, au dovedit că pot face față în condiții extreme grație sistemului de tracțiune xDrive care este capabil să mute cupluri impresionante de pe cele patru roți, pe una singură în caz că e nevoie.

Cum se conduce în off-road

 Cum se pilotează o mașină în astfel de condiții? Sunt două reguli esențiale. Prima este să nu iei piciorul de pe accelerație. Mașina are nevoie să simtă necesarul de forțe și să dirijeze cuplul acolo unde e nevoie. Pentru închiderea diferențialelor este nevoie de o accelerație continuă, chiar dacă simți că roțile patinează și noroiul zboară în toate părțile. Cea de a doua regulă este că, la urcare într-o pantă acoperită cu un strat gros de noroi – echivalent cu o zăpadă umedă – roțile trebuie direcționate întodeauna către înainte. Orice înclinare a roților descompune forța de tracțiune după regula paralelogramului, micșorând-o. În plus, pentru depășirea unui obstacol, cum ar fi o groapă cu apă și noroi, soluția este un avânt cât mai consistent al mașinii. O apăsare a pedalei de frână și o oprire în noroi duce, invariabil, la împotmolire. Pentru BMW, acest timp de test este atât de imporant încât importatorul a declanșat o amplă campanie de experiență la volan pe un astfel de circuit care include teste cu peste 2.000 de clienți , în 12 orașe din România, de-a lungul a trei luni de eveniment. Totul pentru cei care sunt interesați să cumpere o mașină xDrive să simtă, înainte de toate, ce poate și cum se mișcă o tracțiune integrală care-și face treaba. Și senzația este impresionantă.

 

1 . Distribuția tracțiunii xDrive este de 50-50 pe cele două punți. Atunci când se pierde aderența pe una sau mai multe roți, forța e mutată acolo unde e nevoie de ea

2. Hill Descent Control în acțiune pe o pantă de 35 de grade. Sistemul coboară mașina cu fața sau cu spatele cu viteză constantă fără a fi necesară acționarea frânei. Viteza poate fi ajustată dintr-un buton de pe volan

 

2.000 de clienți vor intra în sesiunile de testare a sistemului de tracțiune integrală xDrive de la BMW

1893, anul în care este patentat primul sistemul cu tracțiune pe patru roți de către inginerul britanic Bramah Joseph Diplock

 6 roți independente există pe roverul spațial Mars. Fiecare roată are un motor electric dedicat

 


 

Serviciul de email marketing furnizat de