Cum arată maşina populară italiană

„Dacia, Fiat Regata, hai băiete, plimbă fata”, spunea un vers dintr-o melodie a formaţiei Azur, la modă prin anii '80. Celebrul Fiat Regata, râvnit de români în Epoca de Aur, s-a transformat de-a lungul timpului ajungând la noul Tipo. O maşină pe care italienii o folosesc în bătălia pentru un segment entry-level, pentru că nu poate fi vorba de un low-cost. Am testat vreme de trei zile un Tipo în echiparea Open Edition, o variantă aproape top care ajunge la 16.000 de euro. Impresionant prin economie şi confort, dar nu la fel de atrăgător atunci când vine vorba de calitatea materialelor folosite.

Fiat Tipo înlocuieşte modelul Linea, care pe firul bogatului arbore genealogic al firmei italiene se trage din Mareea şi Regata. Denumirea provine însă de la un small car hatchback care s-a fabricat prin anii 80. Comparativ cu Linea, Tipo se remarcă printr-o faţă mult mai atractivă. Linia este adaptată noilor cerinţe, calandrul mare îl face să pară mai agresiv, iar spatele iese mult mai bine în evidenţă decât cel prăfuit al predecesorului său. Felul în care arată Tipo îţi fură puţin privirea, chiar dacă vorbim de o maşină care are ca preţ de plecare 9.500 de euro cu TVA, dacă punem la socoteală şi tichetul Rabla. De designul exterior al maşinii au ţinut cont, probabil, şi jurnaliştii care care i-au acordat lui Tipo, în cadrul Galei Autobest, titlul de Best Buy Car 2016. Atuurile lui Tipo sunt, la prima vedere, un spaţiu interior generos, un portbagaj imens – de 520 de litri, cel mai mare din segment după cum spune producătorul – şi un motor puternic şi economic, dacă ne referim al propulsorul diesel de 1,6 litri. În plus, Tipo are o ţinută de drum confortabilă care oferă siguranţă şoferului. Am remarcat felul în care se aşează pe şosea, stablitatea pe curbe şi la vânturi laterale.

Puternic şi încăpător

Vorbim despre o maşină care are 4,5 metri lungime, o lăţime de 1,75 de metri şi o gardă la sol care îi permite nu doar să abordeze viteze mai mari - de peste 190 de km/h, în cazul motorului diesel de 120 de cai putere – dar şi obstacole mai înalte sau borduri mai voluminoase fără probleme. Un alt punct în plus pentru o maşină de familie - pentru că acesta este segmentul cel mai potrivit pentru Tipo - este spaţiul interior mare pe care îl oferă. Aici ampatamentul de 2,64 de metri îşi dovedeşte eficienţa. În plus, pentru orice familie care pleacă la drum, spaţiul din portbagaj este suficient pentru a acoperi peste jumătate de metru cub de bagaje. Există chiar şi un spaţiu în care se află roata de rezervă - o raritate pentru maşină de azi – precum şi un bec pentru iluminarea portbagajului. Poziţia şoferului la volan este destul de bună, chiar dacă linia bordului pare puţin cam înaltă necesitând o atenţie sporită la manevrele în spaţii mici pentru partea din faţă a maşinii. Pentru că vorbim de un sedan, senzorii de pe spate te scapă de teama că ai putea agăţa ceva la o parcare laterală sau la o garare.

Accesorii limitate

Habitaclul este accesorizat, dar necesitatea de a obţine pentru Tipo un preţ cât mai redus îşi spune cuvântul. Calitatea materialelor, în general negre şi tari, estompează din încercarea italienilor de a obţine un spaţiu interior care să poate face faţă competiţiei auto din ziua de azi. Aerul condiţionat este acţionat de butoane destul de groseiere, iar comutarea prizei de aer se face printr-o pârghie manuală care a fost eliminată pe majoritatea automobilelor din ziua de azi. Tipo excelează la spaţii de depozitare interioare, ajungând să adune 12 litri din tot felul de cotloane aflate la dispoziţia şoferului sau pasagerilor. Am remarcat locurile pentru sticle sau pahare din faţa cotierei care sunt construite astfel încât să ţină strâns recipientul. De asemnea, sub consola centrală există un spaţiu măricel pentru telefonul mobil, loc în care sunt prezente o mufă usb, una auxiliară şi o priză de 12V. Radioul dotat cu bluetooth este unul cu afişaj clasic, fără prea mari pretenţii de design, dar care oferă o interfaţă uşor de folosit. Într-o variantă superioară de echipare, există şi o navigaţie pe un display color. Oricum, faptul că într-o mini eră a tabletelor, Fiat n-a ales să monteze una pentru Tipo poate fi privit ca un handicap. Volanul oferă ca butoane accesul la un computer de bord destul de rudimentar aflat între indicatorul de viteză şi cel de turaţie şi două butoane din care se poate accesa telefonul legat prin bluetooth. Pentru orice alte dorinţe, şoferul trebuie să se întindă până la radioul plasat în vârful consolei centrale. Un dispozitiv montat pe grila de aerisire a permis folosirea smartphone-ului, varianta unui susţinător amplasat pe parbriz fiind exclusă din cauza bordului foarte lat. Un alt punct negativ pentru Tipo este zgomotul pe care motorul diesel în face la relanti şi care se simte destul de neplăcut, în ciuda faptului că maşina mi s-a părut destul de bine antifonată pentru că pe autostradă vâjâitul aerului nu s-a auzit în interior.

Pregătit de oraş

Modul în care Tipo se adapteză traficului este un punct bun. În circulaţia de oraş ajută mult funcţia city pe care Fiat a implementat-o pe model şi care înmoaie în mod semnificativ direcţia care este în sistem dual drive. Pentru rulajul la viteze mari, este indicat ca acest mod să fie scos pentru a avea un control mai sigur asupra volanului. Motorul de 1,6 litri şi 120 de cai putere este mai mult decât necesar pentru maşina care ajunge să cântărească, într-o variantă maximă, circa 1,3 tone. Cuplul de 340 de Nm trage Tipo până la 100 de km/h în doar 9,6 secunde, conform producătorului. Cutia de viteze în 6+1 trepte este etajată pentru un parcurs mai lin, astfel că pentru a simţi forţa motorului este necesar ca acesta să fie puţin turat, peste ceea ce arată indicatorul de schimbare optimă a treptelor de viteză. În ceea ce priveşte consumul, am înregistrat un minim de 3,8 litri la 100 de km pentru un parcurs lin la 70 de km/h, fără frâne sau stopuri, şi un maxim de 11 litri în oraş, la un trafic care nu mi-a permis o viteză medie mai mare de 17 km/h cu reprize în care am vrut să testez spotivitatea lui Tipo şi capacitatea lui de depăşi rapid. Media pe care am scos-o după un parcurs de aproape 500 de km, la o viteză de 77 de km/h, a fost de 5,4 litri la 100 de km. Concret, computerul de bord îmi indica încă un range de 267 de km dintr-un plin de 45 de litri de motorină. Însă indicaţiile computerului de bord mi s-au părut destul de volatile pentru că acelaşi range de 267 de km pe care îl aveam în afara localităţii, s-a schimbat brusc într-unul de 63 de km odată ce am ajuns în traficul urban şi consumul instant a crescut semnificativ. Una peste alta, un plin asigură fără probleme un drum Bucureşti – Mamaia, dus-întors, din cel mult trei sferturi de rezervor. Mi-a plăcut suspensia noului Tipo - MacPherson pentru puntea față și bare de torsiune pe cea din spate – care asigură stabilitate la viteze mari şi confort prin gropile bucureştene.

Avantaje

- consum

- spaţiu

- portbagaj

Dezavantaje

- calitatea materialelor

- zgomotul motorului

- lipsa unei tablete

- 520 de litri, volumul portbagajului, un lider în segmentul

- 5,4 litri la 100 de km, consumul mediului al celui mai puternic motor, 120 de cai putere diesel

- 2,64 metri, lungimea ampatamentului asigură confort pentru pasageri