Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guvernul ezită să declare Aerostar Bacău centru naţional de mentenanţă pentru avioanele F16, astfel încât aparatele de luptă intrate recent în dotarea Armatei Române ar urma să fie întreţinute în Portugalia, de compania unei alte ţări, care nu este nici măcar membru NATO. Mai mult, politicienii pregătesc înstrăinarea softului care controlează toate forţele armate româneşti, o situaţie fără precedent în întreaga lume. Atitudinea guvernanţilor este extrem de periculoasă şi vulnerabilizează Armata Română, care poate ajunge să fie dirijată, de la distanţă, de forţe ostile.
Trei din cele opt programe de înzestrare a Armatei pot fi realizate în România, ceea ce ne poate aduce beneficii economice însemnate. Astfel, transportoarele de trupe pot fi realizate fără probleme la fabrica de la Mizil, mentenanţa avioanelor F16 se poate realiza la Aerostar Bacău, iar softul de comandă a Armatei este perfect realizabil de firme cu tradiţie din România.
9,8 miliarde de euro este suma totală pe care România o va investi în cele opt programe de înzestrare a Armatei
Cu toate acestea, guvernanţii au adoptat o poziţie ciudată, care se poate dovedi şi extrem de periculoasă. Astfel, asistăm la ezitarea Executivului de a numi Aerostar Bacău, printr-o hotărâre oficială, drept centru naţional de mentenanţă pentru avioanele F16.
Avioane întreţinute de un stat non-NATO
Citește pe Antena3.ro
În prezent, mentenanţa celor 12 avioane F16 se poate realiza numai în Portugalia, ţara de unde au fost aduse în dotarea Forţelor Aeriene Române. Problema este că întreţinerea aparatelor de luptă româneşti ar urma să fie realizată de o companie braziliană. Cu alte cuvinte, avioanele unui stat NATO şi UE se vor afla în grija unei ţări care nu e nici în Europa, şi nici în alianţa nord-atlantică.
România a cumpărat deja 12 avioane F16, pentru care a plătit 628 de milioane de dolari. În total, SUA vor livra 36 de astfel de aparate de luptă
O situaţie scandaloasă, în condiţiile în care Lockheed Martin, producătorul avioanelor F16, a autorizat deja Aerostar Bacău să facă mentenanţa, dându-şi acordul pentru transferul de tehnologie la cele mai înalte standarde. În schimb, Guvernul nu e în stare să dea drumul la o simplă hârtie.
Softul fabricat în străinătate, un coşmar pentru România
Cea mai gravă situaţie este însă cea legată de softul de comandă a Armatei, pe care Guvernul vrea să-l realizeze în afara ţării. Este vorba despre un sistem de tip C4ISR (comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi cercetare), prin care se exercită controlul asupra tuturor forţelor armate ale României. “Guvernul vrea să ia softul C4 din afara României. Până acum, acesta era realizat de circa 10 companii româneşti, cu experienţă în acest domeniu. Nici o armată din lume nu-şi comandă trupele printr-un soft făcut de altcineva, pentru că oricine poate ajunge să-ţi comande propriile trupe”, ne-a declarat Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE).
Operaţiune “Livada”, ca într-un film
Fostul şef SIE a oferit un exemplu clasic de ce înseamnă ca o altă ţără să-ţi producă softul de comandă a armatei. Cătălin Harnagea a dezvăluit amănuntele Operaţiunii “Livada”, din 2007, când patru avioane israeliene au intrat în Siria, au bombardat o locaţie şi s-au întors fără să fi apărut vreo clipă pe radarele armatei siriene. Zece minute s-au plimbat avioanele israeliene prin Siria fără ca radarele să le detecteze prezenţa.
După Operaţiunea “Livada”, americanii şi-au demontat toate echipamentele militare şi au înlocuit orice component fabricat de alt stat cu produse “made in USA.”
Ulterior, sirienii au reclamat situaţia ruşilor, cei care le fabricaseră radarele, iar descoperirea a fost una şocantă: un mini-component al aparaturii era fabricat de o companie israeliană. Prin intermediul acestuia, Israelul a preluat controlul asupra radarelor siriene timp de 10 minute, suficient pentru ca avioanele sale să intre, să bombardeze şi să plece fără a fi detectate.
Invazia falsă a elicopterelor sovietice
“Aceste softuri de control a armatei pot crea şi ţinte false. Să ne amintim ce s-a întâmplat chiar în România, în decembrie 1989, cu isteria creată de invazia elicopterelor sovietice. Acestea apăreau pe radare, dar în realitate nu existau. Ale cui era radarele? Ale URSS, fireşte…”, a explicat Cătălin Harnagea.
Armata României vs Guvernul României
“Actualul sistem de control al armatei este realizat integral de firme româneşti, cu produse 100% româneşti. Mai mult, softul C4 a fost deja realizat de asocierea celor 10-12 firme româneşti, este inclus în cele opt programe de înzestrare a armatei. Guvernul nu dă însă nici un semn că vrea să-l cumpere pe acesta făcut la noi în ţarăşi vrea să-l achiziţioneze din afară. Eşti, practic, în pielea goală! Degeaba îţi iei armament ultra-sofisticat, când acest soft, sistemul nervos al Armatei Române, nu e românesc. Armata îl vrea pe acest C4 românesc, dar politicienii din Guvern vor unul din străinătate”, a precizat fostul şef SIE.
Cătălin Harnagea a exemplificat riscurile majore de securitate pe care le ridică un soft de control al armatei realizat de alt stat. “Vorbim aici de acţiuni de tip Backdoor, generate prin comenzi date de la distanţă. Astfel, putem primi mesaje care generează confuzie sau solicită întreprinderea de acţiuni de tip sprijin de foc în locaţii în care sunt dispuse forţele proprii. De asemenea, se pot primi ordine de operaţii sau directive care să solicite acţiuni în interesul inamicului, se pot introduce informaţii false despre poziţia şi statusul forţelor proprii sau inamice”, a declarat Harnagea.
“Cele trei programe pe care le putem realiza în România totalizează 360 de milioane de euro, din care 50% s-ar întoarce în bugetul statului. E de noaptea minţii ce se întâmplă aici… , Cătălin Harnagea, fost director SIE”
“Totodată, se pot transmite comenzi ascunse care să modifice parametrii de funcţionare a echipamentelor. Aceste comenzi pot induce comportamente aberante, precum blocarea sistemelor de armă, acţionarea de către inamic, de la distanţă, a sistemelor de armă, oprirea sistemelor de telecomunicaţii etc. Numai imaginaţia inamicului poate limita aceste acţiuni, printr-un astfel de soft”, a concluzionat fostul şef SIE.
Realizarea softului de comandă a armatei de către un alt stat ar permite inamicului să controleze de la distanţă trupele şi armamentul românesc
