Dezbrăcatu': "Fiul meu îmi spune: «Ce haios eşti, tati!»"

Jurnalul Naţional: Puţini sunt cei care nu-l recunosc, pe stradă, pe "Dezbrăcatu'". Care-s avantajele? Dar dezavantajele?
Uneori costurile la parcare, la piaţă, la spital, sunt cu 10– 15% mai mari decât în mod normal. Asta ar fi un dezavantaj. Se compensează însă prin faptul că, fiind un personaj îndrăgit de oameni, de cele mai multe ori nu plătesc, pentru că nu îmi sunt primiţi banii. Majoritatea îmi spun că sunt simpatic, că fiica se uită la mine sau soţia mă urmăreşte în fiecare miercuri seară la "Cronică”. Într-adevăr, oriunde te duci, ţi se deschid uşile mult mai uşor. Dacă ar fi să pun în balanţă, 90% ar însemna avantaje şi restul de 10% dezavantaje. Şi dacă aş fi fost un personaj nesuferit, ingrat, tupeist şi arogant, sigur că balanţa ar fi fost înclinată invers, spre părţile negative ale statutului de persoană publică. Dacă eşti natural şi nu încerci să te ascunzi de oameni sub o şapcă sau o pereche de ochelari, nu ai cum să nu fii îndrăgit. Ai numai de câştigat. În plus, te încarci cu energie pozitivă de la cei din jur. 

Te întreabă fiul tău, Ştefan, de ce lumea te strigă Dezbrăcatu'?
Nu mă întreabă, însă de cele mai multe ori când sunt cu el în public, şi vreau să fac ceva, simte imediat camera, lumea care se uită insistent la noi, şi îmi spune râzând ironic, "ce haios eşti, tati!”. De multe ori oamenii se amuză mai mult de el decât de mine.

Când erai mic, stăteai ore întregi în cadă şi mâncai alge din acvariu, ca să-ţi crească branhii precum omului din Atlantis. Fiul tău e la fel de "cuminte"?
Ştefan obişnuieşte şi el să se bălăcească. Este atras de vaporaşe, maşini de pompieri sau de gunoi. Este mai năzdrăvan decât eram eu, dar este normal pentru vârsta lui. Îl las să facă tot ce vrea.

S-a întâmplat să râzi cu lacrimi la o filmare de la Cronică?
Da, am râs cu lacrimi. Sunt faze care se întâmplă, fără a fi stabilite în scenariu. De cele mai multe ori râd de ce poate să facă Mişu’ sau de lucruri care îmi vin în cap spontan. S-a întâmplat şi ediţia trecută, când am confundat toboganul cu leagănul. Mişu şi-a cerut scuze copiilor pentru confuzie, iar eu am zis că in copilărie am făcut 4 ani de leagăn viteză. (râde)
 
Regretatul tău prieten Toni Tecuceanu te compara cu Toma Caragiu...
Chiar alaltăieri l-am visat pe Toni. Era un tip care lucra la cablu şi venise la mine în bloc să facă mişto de mine, exact aşa cum făcem noi, când eram împreună. Tot timpul eram puşi pe şotii.

Te împarţi de ani de zile între radio şi tv. Ţi-ai găsi timp pentru film sau teatru? Ce rol ţi-ai dori?
Cred că mi-ar plăcea să fac o parodie după "Gladiatorul” sau "Omul din Atlantis”, că tot sunt Dezbrăcatu’. Dacă ar fi vorba de un scenariu bun şi de calitate, cu siguranţă mi-aş găsi timp şi pentru un film sau o piesă de teatru. 

Revenind la Ştefan. Cum vă petreceţi voi doi timpul împreună?
Are cărţi de poveşti, dar se plictiseşte repede. Din opt poveşti, cât are o carte, încerc să-i fac un sumar, într-o oră, până nu adorm eu înaintea lui. Dar cel mai mult ne place să ne plimbăm cu bicicletele. Chiar dacă are 3 ani şi 7 luni, merge foarte bine pe bicicletă, fără roţi ajutătoare. I-am cumpărat deja o bicicletă ceva mai mare, cu tot cu echipament de protecţie, ca în momentul în care va merge foarte bine pe cea mică, să aibă cu ce să o înlocuiască. În weekend mergem la salină, la înot... Weekend-ul ăsta l-am luat cu mine la filmare şi a văzut avioane, maşini de pompieri... El fiind înnebunit după aşa ceva. Când am plecat de acolo era pus pe gânduri. Acumulase foarte multă informaţie şi văzuse în realitate lucruri pe care le ştia din desene animate sau de pe Youtube.

Ce face Huidu?
E alături de noi.