6 ani de UE. Sprijin și nu prea pentru agricultură

Agricultura românească a profitat din plin de aderarea la uniunea europeană, chiar dacă putea să o facă de două ori mai bine.

Prin prisma absorbţiei fondurilor europene, agricultura stă cel mai bine - circa 50% rată de absorbţie, faţă de o medie de sub 10% per total. Astfel, agricultura românească are o mare şansă să se apropie de o rată de absorbţie de 80-90% pentru ciclul 2007- 2013, având în vedere că în anul care vine încă se pot depune documentaţii pentru fonduri europene, iar implementarea acestora se poate face până în 2015.

Iar potenţialul agriculturii este destul de mare în contextul european . Din cele 23,8 milioane de hectare cât însumează teritoriul României, suprafaţa agricolă a ţării este de 13,3 milioane de hectare, din care circa 8,3 milioane reprezintă teren arabil. România este pe locul 5 în Europa ca suprafaţă arabilă (după Franţa, Spania, Germania şi Polonia). Iar asta se vede deja prin prisma exporturilor de produse agricole către Uniunea Europeană - principalul partener comercial al României. Însă România exportă în UE în special materii prime (grâu, porumb, orz etc.) şi importă produse alimentare finite, pentru că industria alimentară românească nu este capabilă să hrănească o ţară de 20 de milioane de oameni.

Un milion de hectare, nelucrate

Contribuţia agriculturii, silviculturii şi pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut se situează în jurul valorii de 6%, în timp ce în statele membre ale UE se situează la aproximativ 1,7%. Şi cel puţin un milion de hectare rămâne nelucrat în fiecare an, deși, după părerea antreprenorilor din agricultură, suprafaţa ar fi mult mai mare decât înregistrările oficiale ale ministerului de resort.
Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, a anunţat că fondurile europene pentru investiţii în agricultură vor coborî la 7,2 miliarde de euro în perioada următorului exerciţiu financiar al Uniunii Europene, în intervalul 2014-2020. Vestea bună este însă că banii pe care fermierii îi vor primi în viitor sub forma plăţilor directe pentru fiecare hectar de teren agricol vor fi mai mulţi, potrivit sumelor negociate în tratatul de aderare la Uniunea Europeană - 180 de euro/hectar în 2016, pentru a înregistra o creştere ulterioară până la 196 euro/hectar în 2020. În prezent, fermierii români primesc circa 120-130 euro/hectar.

Discuţiile la Bruxelles pe marginea cifrelor din viitorul buget al Uniunii Europene vor fi reluate la începutul anului viitor, însă se anunţă încă de pe acum tensionate, pe fondul politicilor dure de austeritate aplicate de marile economii europene. România are o poziţie dificilă în cadrul negocierilor pe marginea alocării unor fonduri europene mai mari, în condiţiile în care responsabilii de la Bucureşti nu au reuşit până acum să absoarbă decât o parte din banii Uniunii. Din cele 30 de miliarde puse la dispoziţie de UE, 19 miliarde de euro fonduri de coeziune şi aproximativ 10 miliarde de euro fonduri pentru agricultură, în economie au ajuns până acum aproximativ 6 miliarde de euro.

Şi de bani este nevoie - în primul rând pentru refacerea sistemului de irigaţii. În ultima vreme s-a vorbit tot mai mult despre reluarea proiectului Canalul Siret-Bărăgan - o investiţie de circa 2,6 miliarde de euro, care ar rezolva atât problema irigaţiilor în anii secetoşi, cât şi cea a inundaţiilor din Moldova. Din păcate, acesta este deocamdată un proiect interesant, dar fără finanţare.
La agricultură, gradul de absorbţie a fondurilor europene pentru investiţii este de aproximativ 50%, în timp ce gradul de absorbţie pentru fondurile europene de coeziune este de sub 10%.

Însă România nu este deloc un caz special. În perioada 2004-2006, Polonia cheltuise 2,7 miliarde de euro din cele 11 alocate, Cehia doar 522 milioane din cele 2,2 miliarde, Ungaria cheltuise 959 milioane de euro din cele aproximativ 5 miliarde de euro alocate, în timp ce Slovacia obţinuse doar 452 milioane din cele 1,6 miliarde de euro care îi fuseseră destinate.

Vin investitorii străini

O problemă reală pentru agricultura românească ar putea apărea în 2014, când străinii vor putea achiziţiona teren agricol fără niciun fel de restricţie, în condiţiile în care prelungirea interdicţiei ar implica modificarea tratatului de aderare la Uniunea Europeană. „O oportunitate pe care o are România se referă la calitatea solului și la proprietățile pe care le au terenurile din România. Acest lucru probabil că atrage foarte mult privirile investitorilor străini care astăzi sunt prezenți în România”, a afirmat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Conform statisticilor MADR, circa 800.000 de hectare de teren agricol au fost deja achiziţionate de străini, iar dacă guvernanţii nu vor găsi o metodă de a suspenda sau amâna acest termen în anul care vine, din 2014 ne putem aştepta ca multe terenuri agricole să fie preluate de cetăţeni străini. Şi acesta este un efect direct al aderării României la UE.


Raportul dintre forţa de muncă din agricultură şi nivelul cheltuielilor cu alimentele din veniturile familiei: 

Nr.crt.	Ţări	Forţa de muncă ocupată în agricultură (%)	Nivelul cheltuielilor cu alimentele din veniturile familiei (%)
1.	UE 15 membri	4,3	16,2
2.	Ungaria	6,1	27,7
3.	Cehia	4,9	26,4
4.	Polonia	19,6	28
5.	Slovacia	19,6	28,7
6.	Bulgaria	10,7	31,8
7.	România	36,4	39,9

sursa: MADR

Intrarea României în UE a dus la legalizarea unei bune părţi a activității din agricultură. Însă procesul este departe de a fi încheiat:

An        Ferme de subzistenţă nefiscalizate    Exploataţii agricole cu personalitate juridică
2002    4.462.000                                            23.000
2005    4.238.000                                            18.000
2007    3.914.000                                            17.000
2010    3.825.000                                            31.000
sursa: MADR

CE AVEAM ŞI NU MAI AVEM
Pierdem terenurile agricole. Dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole va suferi modificări substanţiale. Din ianuarie 2014, România trebuie să accepte, conform Tratatului de Aderare, vânzarea terenurilor agricole către străini.

CE NU AVEAM ŞI AM PRIMIT
Piaţă de desfacere, calitate. Trasabilitatea produselor de origine agricolă, dar şi infuzia de capital sunt principalele avantaje pe care le-a primit agricultura românească. La pachet cu deschiderea pe pieţele ţărilor membre.

CE AR FI TREBUIT SĂ PRIMIM ŞI NU NI S-A DAT
Subvenţiile, sub media UE. Subvenţiile sunt în România în continuare sub nivelul celor din agricultura statelor dezvoltate. În timp ce în ţara noastră se acordă 120-130 de euro la hectar, în Franţa şi Germania se acordă 200 de euro la hectar sau chiar mai mult.